„Grand Tour”

„Grand Tour” este o aventură la fel de complexă de explicat pe cât de simplu de admirat. O călătorie între ficțiune și documentar, între trecut și prezent, între melodramă și comedie, care amintește de imaginarul melancolic din „Tabu” (2012), filmul în care Miguel Gomes a evocat dintr-o piscină goală trecutul colonial portughez și în care narațiunea se bifurca pentru a ne vorbi — fără nostalgie, dar cu acea inimitabilă „saudade” portugheză — despre paradisul pierdut, reprezentat prin imaginea hieratică a unui crocodil fantomă.

Mai multe informații

Miguel Gomes: „Tot cinematograful este politic, chiar dacă multe filme nu o știu”

În „Grand Tour” nu există crocodili, dar există locuri care, reale sau nu, intră în aceeași categorie spectrală. Gomes, care cu acest film formidabil a obținut premiul pentru cea mai bună regie la Cannes, invocă o dublă narațiune în alb și negru străbătută de două rute temporale care inițial par să se miște în paralel până când totul capătă un singur sens. Dubla narațiune are loc în trecut, la începutul secolului al XX-lea, și este povestea unei fugi. Cea a unui englez taciturn (Edward) care, la sosirea în Orient a logodnicei sale vioaie (Molly), decide să-și abandoneze angajamentul și să se îndepărteze de ea fără o direcție aparentă printre țările din Asia de Sud-Est.

Gonçalo Waddington, în „Grand Tour”.

Filmat în alb și negru și în decoruri, Gomes evocă în acest dublu itinerar al lui Edward contra Molly vechea fantezie a ficțiunilor din carton, cu toată ingenuitatea sa prețioasă. Această mică intrigă se naște dintr-un pasaj din „Cerul Orientului. O călătorie de la Rangoon la Haiphong”, de W. Somerset Maugham, un punct de plecare literar pentru a se îmbarca în acel „Grand Tour” imaginar care, ca și crocodilul din „Tabu”, renaște printre umbre.

Mai multe informații

Citește aici toate recenziile de film

Dar între călătoria lui Edward și cea a lui Molly care-i calcă pe urme iubitului său, Gomes filmează în prezent aceleași locuri (Myanmar, Vietnam, Filipine, Thailanda, Japonia, China), adăugând straturi documentare sugestive ficțiunii clasice și reușind să țese între ambele un spațiu nou, magic și surprinzător. Astfel, într-un târg ambulant din Myanmar, Gomes se oprește în fața unei roți manuale a cărei „mașinării” sunt niște tineri atârnați, un loc fără timp, ca și teatrul de păpuși recurent care amintește de vechi povești populare. Fără să ne dăm seama (sau da, pentru că prezentul va sfârși prin a infecta trecutul și viceversa), Gomes ne cufundă într-o călătorie dincolo de timp a cărei frumusețe răvășitoare, umorul și tristețea sa, alcătuiesc un loc emoționant, propriu.

Grand Tour

Direcția: Miguel Gomes.

Interpreți: Gonçalo Waddington, Crista Alfaiate, CJani Zhao, João Pedro Vaz, Teresa Madruga.

Gen: dramă. Portugalia, 2024.

Durata: 129 minute.

Premiera: 7 martie.