În anii șaizeci, Suárez scria o narațiune pe care nimeni altcineva nu o scria.

Suárez a rupt cu realismul când realismul domnea: a făcut literatură fantastică atunci când aproape nimeni nu o făcea, a făcut metaliteratură când aproape nimeni nu știa ce este metaliteratura, a făcut narațiune pop când pop-ul era doar un stil pictural, și jurnalism nou când noii jurnaliști încă nu botezaseră invenția”, scrie în prologul cărții ‘Cazul capetelor tăiate’ Javier Cercas, care și-a dedicat teza de doctorat autorului.