Oamenii au fost întotdeauna foarte interesaţi să afle de ce mor lucrurile care pot muri de ceva. Cu ceva timp în urmă, librăriile s-au umplut de eseuri despre cum mor democraţiile, într-o anticipare editorială a vremurilor pe care viaţa ne le-ar aduce ulterior. Înainte de asta, s-au vândut mii de cărţi care se întrebau dacă au murit istoria şi ideologiile, pentru că unora li s-a părut că lumea va rămâne aşa cum este. S-a dovedit că acea lume şi siguranţele ei au fost primele care au murit, bineînţeles.

Santos Juliá, ca marii istorici, era foarte precaut cu analogiile. Era împotriva folosirii lor excesive de către oamenii de știință din alte domenii sociale și, uneori, de către colegii săi. Când este necesar să le facem, trebuie să le însoțim de un fel de coloane mentale cu aspectele în care situațiile și timpurile se aseamănă și cele care le diferențiază.