—Cine locuiește aici?—Aceasta este casa divorțatului—, răspunde, sarcastică, Vanessa Martínez, de 44 de ani.

Vanessa își povestește viața așezată într-un salon mare de întâlniri cu vedere la un teren viran din Rivas-Vaciamadrid. Nu este singură. În jurul ei coabitează diverse întâlniri de afaceri, ca cea a trei bărbați de vârstă mijlocie și aspect modern care dezbat aprins despre viitorul unui start-up. De aceea, Vanessa vorbește în șoaptă. “Aveam nevoie de o soluție rapidă la problemele mele. Tocmai trăisem o despărțire expres și eram dezorientată. Fără multe opțiuni să mă mut atât de repede, am ajuns aici”, își amintește femeia. La început a crezut că s-a mutat într-un hotel, dar după cele două luni pe care le-a închiriat inițial a început să se gândească că acest macro-edificiu ar putea fi “casa” ei. Acum știe bine unde locuiește. “Îi spun coliving”, spune ea, deși din compania Be Casa preferă să se numească flexliving sau “locuințe flexibile”. “Sunt peste tot”, adaugă ea.

Potrivit Asociației Spațiilor Imobiliare Partajate (Coword), în anul 2022 existau în Spania 2.000 de paturi în infrastructuri de coliving sau “locuințe flexibile”. În 2024, cifra a crescut până la 10.000, dintre care 6.000 sunt în Comunitatea Madrid, regiunea cu cea mai mare ofertă. Această construcție gigantică cu 847 de apartamente a fost ridicată în anul 2022. Compania Greystar — proprietarul — și Primăria din Rivas au ajuns la un acord având în vedere cererea crescândă și au amplasat-o pe un teren la intrarea în municipiu, lângă un parc comercial mare. “Pentru ca oamenii să înțeleagă, asta e ca și cum ai trăi într-un complex rezidențial, dar cu serviciile unui hotel”, explică Vanessa, care tocmai a împlinit doi ani aici. “Mai întâi am contractat un studio, care costa 860 de euro pe lună. Acum m-am mutat într-un apartament cu două dormitoare pentru că fiica mea a venit cu mine. Plătesc ceva mai mult de 1.200 de euro”, afirmă ea. În ceea ce privește prețul, femeia recunoaște că “de la început” este ceva mai scump decât o chirie obișnuită în municipiu, care s-ar ridica la aproximativ 1.000 de euro pentru un apartament cu două camere. “Poate că am mai puțin spațiu pentru același preț. Cu toate acestea, dacă începi să calculezi, pentru mine, pentru serviciile care sunt incluse aici, merită”, declară ea.

Printre aceste “beneficii”, femeia subliniază, mai ales, că este o taxă care “nu variază în funcție de consumul fiecărei luni”. “Totul este mobilat standard, primesc curățenie la fiecare cincisprezece zile, am piscină vara, sală de sport iarna și, în plus, pot să-mi aduc și cei doi câini, care au și ei propriul spa. Pe mine personal m-a ajutat într-un moment al vieții mele în care aveam nevoie să nu adaug mai multe griji. Deși lumea de aici uneori este un pic ciudată, dacă îi spun acum fiicei mele că plecăm, moare”, manifestă ea.

Profilul de utilizator, conform președintei Coword, Araceli Martín-Navarro, răspunde mai ales persoanelor “fără mari atașamente”, așa-numiții nomazi digitali. S-au încorporat și alții ceva “mai convenționali” ca studenți tineri care vor să trăiască într-un fel de reședință “profesionalizată”, persoane separate ca Vanessa și chiar oameni mai în vârstă care speră să găsească în aceste enclave revitalizarea relațiilor lor sociale când încă se simt independenți. “Proliferarea acestor modele răspunde unei schimbări sociologice care este deja stabilită în alte locuri ca Statele Unite, Regatul Unit și alte țări din Europa. Oamenii, odată ce a implodat munca la distanță, nu vor să se lege de un singur loc. În Spania s-a potențat în mod tradițional cumpărarea, dar este un model care poate deveni depășit, tendința ar putea fi spre închiriere, dar trebuie să fie durabilă și accesibilă. Coliving-ul ceea ce își propune este să unească intimitatea unei case și serviciile unui hotel”, reflectă Araceli.

Coliving-urile sau “locuințele flexibile” ca cel din Rivas, care se află la 90% ocupare, operează sub licența de apart-hoteluri, cu formula celui denumit ca “închiriere temporară”. Pot fi locuite doar între o noapte și 12 luni. După aceea, ar trebui reînnoit contractul și, prin urmare, prețurile pot fi modificate. Noutatea, în cazul Comunității Madrid, este că acest tip de sejururi ies din centrul orașului, unde sunt reutilizate anumite clădiri și se extind acum prin zonele periferice ca San Sebastián de los Reyes sau Valdebebas ca lucrare nouă.

Ever Luis Blanco, în cazarea sa din coliving-ul din Rivas-Vaciamadrid. David Expósito

Ever Luis Blanco, de 34 de ani, a aterizat în mai 2024 în Madrid provenind din Columbia împreună cu soția sa, Eliana, de 36 de ani, și fiica sa, Eva, de 9 ani. A venit pentru o ofertă de muncă de la o companie tehnologică spaniolă de apărare, guvern și securitate care i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată. A ieșit de la aeroport într-un taxi și a apărut în Rivas-Vaciamadrid. “M-au localizat aici direct”, arată el. Mai târziu a încercat calea unei chirii convenționale. “Problema este cantitatea de cerințe pe care ni le cer fiind străini. De exemplu, minimum o lună lucrând pentru o companie din Spania. Formalitățile erau foarte laborioase. Aici este doar să vii și să plătești. După 15 vizite la apartamente am decis să renunțăm și să rămânem așa cum suntem până la o nouă notificare”, expune el. În prezent, ocupă una dintre locuințele cu două dormitoare cu cele mai bune prestații la un preț de 1.342 de euro pe lună.

Luxul se strecoară în coliving

Pereții de gips-carton au compartimentat casa, construită în 1957, pentru o nouă idee de afaceri. Vila, situată în colonia las Magnolias din cartierul Chamartín, a trecut acum trei ani de la patru camere la 11. Proprietarul s-a mutat pentru muncă în Statele Unite și de acolo a căutat alternativa cea mai rentabilă pentru această locuință într-una dintre zonele cu cea mai mare putere de cumpărare din district. Mai întâi a fost un coworking. Apoi, și având în vedere creșterea prețurilor la închirierea de camere în Madrid, s-a transformat în coliving pentru “tineri de diverse naționalități cu mintea deschisă”, conform anunțului său pe Idealista. Prețul pe cameră, de la nouă până la 15 metri pătrați, oscilează între 1.200 și 2.200 de euro.

Responsabilul cu supravegherea imobilului, Miguel Arimont, de 42 de ani, deschide toate ușile care apar în calea lui cu telefonul mobil. “Nu există chei, totul este tactil”, indică el. Miguel este fratele proprietarului. “Opțiunea cea mai rentabilă pentru activ era să o închiriem, și cea mai bună formulă este să o facem pe camere”, declară el. În comparație cu restul camerelor de închiriat de pe aceeași stradă — între 500 și 1.000 de euro — prețurile sale sunt considerabil mai mari. “Acesta este high standing”, manifestă el.

O cameră din vila din Chamartín transformată în coliving. David Expósito

Unul dintre saloanele din vila din Chamartín transformată în coliving. David Expósito

Un frigider vechi transformat în cămară în vilă. David Expósito

Unul dintre saloanele din vilă. David Expósito

“Aproape toți sunt studenți, nomazi tehnologici și vizitatori exclusivi care vin în Madrid”, comentează el. Potrivit lui David de Gea, agentul imobiliar de 28 de ani responsabil cu realizarea vizitelor, majoritatea chiriașilor sunt așa-numiții first timers — tineri independenți pentru prima dată — ale căror cheltuieli sunt suportate, în mare măsură, de părinții lor. “Sunt tineri care vor să iasă deja din casele lor, dar să nu se confrunte încă cu responsabilitățile pe care le implică viața adultă. Este un pas intermediar”, afirmă el.

În timpul zilei este o femeie care se ocupă de spălarea hainelor chiriașilor și de curățarea camerelor lor. În ceea ce a fost odată garajul se află acum bucătăria. Mónica, de 23 de ani, Marie, de 22, și Irene, de 23, conversează în jurul mesei. Niciuna nu vrea să-și dezvăluie numele de familie și să apară în imagini. Irene, cea mai activă — este designer de interioare în localuri de divertisment de noapte —, explică în timp ce își face o cafea că ea a ales acest mod de viață pentru că vrea “confort”. “Sunt aici pentru serviciu, pentru că ne curăță și ne spală hainele. Chiar împarți la fel ca într-un apartament de studenți, dar dacă vrei poți să nu vezi pe nimeni”, argumentează ea. “În cazul meu sunt aici pentru că nu mai vreau să locuiesc cu părinții mei”, expune Mónica, chiriașa de la mansardă, cea mai exclusivistă și mai scumpă cameră. “Ei locuiesc și ei în Madrid, dar eu aveam nevoie să plec și mi-au găsit asta. La început nu mă înțelegeam foarte bine cu oamenii, fiecare se închide în camera lui cu cheie și își face viața. După aceea, frecarea face dragostea și cred că mi-am făcut un prieten. Cel mai bun lucru, fără îndoială, în afară de a fi o vilă spectaculoasă”, opinează ea, “este că trebuie să mă gândesc doar la mine”