În câteva cuvinte
Studiul a elucidat misterul apariției bufnițelor arctice în Spania, demonstrând că acestea provin din regiuni îndepărtate și au ajuns cu ajutorul navelor, subliniind capacitatea lor de a călători pe distanțe lungi și adaptabilitatea lor la medii noi. Apariția lor simultană în apropierea porturilor de marfă și prezența ruginii pe penajul uneia dintre ele au confirmat ipoteza călătoriei cu navă, evidențiind importanța factorilor externi în dispersarea speciilor sălbatice. Rezultatele cercetării oferă o perspectivă valoroasă asupra ecologiei bufnițelor arctice și a impactului factorilor umani asupra distribuției lor geografice.
În noiembrie 2021, trei bufnițe de zăpadă juvenile au fost observate aproape simultan în nordul Spaniei. Apariția lor extraordinară și frumusețea lor (penaj alb, pete negre și ochi mari, de culoarea ambrei) au atras un număr mare de ornitologi și curioși. Întrebarea care se repeta cel mai des era cum au putut ajunge din locurile lor de origine îndepărtate până în Cantabria și Asturia. Evadaseră de undeva? Traversaseră Atlanticul așezate pe o navă? Acum, un studiu științific dezvăluie că nu s-au născut nicăieri în Spania sau în centrul și sudul Europei, ci în alte latitudini arctice situate în zone din America de Nord, Groenlanda, Rusia sau Fenoscandia (Suedia, Finlanda și Norvegia).
„Nu putem preciza locul, dar am demonstrat că nu au fugit de la o grădină zoologică, nici dintr-o cușcă și că nu sunt spaniole sau europene”, explică biologul Carlos Gutiérrez-Expósito, autorul principal al cercetării publicate în revista Ardeola de SEO/BirdLife. Cel mai probabil, s-au născut în sălbăticie și s-au pierdut, deoarece această bufniță „este un călător pe distanțe lungi, deoarece resursele Arcticii sunt efemere și imprevizibile, ceea ce le determină să se deplaseze iarna spre sudul ariei lor de distribuție obișnuite”.
Cercetătorii au analizat penele a două dintre cele trei exemplare care au aterizat în Spania – un mascul și o femelă, de la care s-au putut preleva mostre; celălalt mascul a dispărut – care, deoarece erau juvenile, au păstrat penele care le-au crescut în cuibul unde s-au născut. „Erau păstrate într-un laborator al Universității din Cantabria și, când am auzit, m-am gândit că s-ar putea efectua o analiză a izotopilor stabili”, comentează biologul. Era vorba despre aflarea proporției de deuteriu (hidrogen greu) pe care o conțineau penele, deoarece „cu cât pana a fost creată mai la nord, cu atât proporția este mai mică și astfel se poate deduce de pe ce latitudini provine”. Conținutul de deuteriu le-a permis, de asemenea, să verifice că cele două exemplare analizate nu erau frați, că s-au născut în locuri diferite, ceea ce îndepărtează și mai mult posibilitatea de a fi evadat de undeva.
În plus, există mai mulți factori care indică originea lor sălbatică: epuizarea și subțierea pe care le prezentau ar fi putut fi provocate de o călătorie lungă (probabil fără hrană), la care se adaugă dificultatea de a se adapta la un nou mediu. Acest lucru ar fi putut provoca imunosupresia observată la mascul și boala femelei. Nu este neobișnuit ca bufnițele de zăpadă să se așeze pe nave în largul mării, care le transportă oriunde merg, uneori, pe coasta europeană. „Prin urmare, sosirea pe o navă din America de Nord sau Groenlanda este originea cea mai plauzibilă a bufnițelor de zăpadă găsite în nordul Spaniei în 2021”, specifică studiul.
Periplul păsărilor
Primul exemplar care a fost detectat, un mascul, a fost găsit epuizat pe 8 noiembrie 2021, lângă plaja Virgen del Mar, în Santander (Cantabria), și a murit patru zile mai târziu, după ce a fost transferat într-un centru de recuperare din Cantabria. Al doilea, o femelă, a fost observat în Gozón (Asturias) pe 10 noiembrie. Și, trei zile mai târziu, a fost găsit un alt mascul la mai puțin de cinci kilometri distanță. Aceste ultime două păsări au apărut la aproape 160 de kilometri de prima observație, relatează studiul. Bufnițele au rămas în Asturias mai multe zile, „ceea ce a atras sute de observatori de păsări, generând prima febră mare pentru o specie rară din Spania”. Au stat acolo până pe 20 noiembrie, pentru a fi apoi observate mai la est: masculul în Somo (Cantabria) șapte zile mai târziu și femela la 22 de kilometri distanță, în Santoña (Cantabria) pe 30 noiembrie. „Foarte aproape de locul unde fusese găsit primul mascul epuizat”, subliniază ei.
De acolo au dispărut, până când masculul a fost văzut pe un acoperiș al arenei, lângă portul Santoña, la aproape trei luni de la prima observație. Din nou, a apărut mulțimea și a rămas acolo până la căderea nopții. Femela părea să fie într-o stare bună de sănătate, „arătând un comportament normal, cum ar fi curățarea și defecarea, cu ochii larg deschiși și alerți”. Dar, a doua zi dimineață, „a fost găsită moartă”, specifică studiul. Suferea de aspergiloză în stadiu avansat, o boală cauzată de o ciupercă, cu care ar fi trebuit să fie obișnuită dacă ar fi scăpat de undeva din apropiere.
În acele momente, majoritatea ipotezelor sugerau că erau exemplare sălbatice care ar fi putut ajunge cu o navă. Ceea ce a întărit această versiune a fost apariția lor simultană în zonele de coastă apropiate de porturi mari de marfă, cum ar fi Gijón și Santander. În plus, una dintre bufnițe avea rugină pe penaj, ceva obișnuit pe punțile navelor de marfă. „Pe baza acestor fapte, Comitetul Spaniol pentru Rarități le-a acceptat pe toate trei ca păsări sălbatice sosite cu ajutorul unei nave”, explică ei în studiu. Dar acum, analiza izotopilor stabili oferă dovezi științifice.
