În acest moment, marea știre a anului în MotoGP va veni atunci când o motocicletă Ducati nu va ocupa cel mai înalt loc pe podium. Dacă acel moment va sosi vreodată. Marca italiană a înregistrat 22 de victorii consecutive și în acest weekend, cu ocazia Marelui Premiu al Franței, aspiră să obțină a douăzeci și treia victorie, ceea ce ar stabili un nou record absolut în MotoGP.

„Pentru noi, important este să câștigăm, nu să câștigăm fără efort. Asta te face antipatic și arogant, iar noi nu ne propunem să fim așa”, explică Gigi Dall’Igna, responsabilul principal al mărcii din Bologna. „Problema este că nu vei ști niciodată ce vor face rivalii pentru a-și evolua mașina, iar singurul lucru pe care îl poți face este să încerci să menții ștacheta cât mai sus posibil”, adaugă inginerul de 58 de ani, devenit guru tehnic al clasei regină în actuala eră de hiper-tehnologizare a motocicletelor de curse.

Această ștachetă atât de ridicată a făcut ca în ultimii ani chiar și prototipurile mai vechi de la Borgo Panigale să depășească lejer concurența, în plină criză identitară și sportivă a giganților japonezi. În ciuda îmbunătățirilor promițătoare de la Honda și Yamaha la începutul anului 2025, piloții lor rămân departe de referințele stabilite de Ducati cu Desmosedici-ul din 2024. În prezent, există șase prototipuri Ducati pe grilă, iar patru dintre ele urmează liderului pe motocicleta din 2024. În cele zece curse disputate în cele cinci etape ale actualei campanii, doar Fabio Quartararo pe Yamaha a reușit să rupă seria completă de podiumuri a Ducati la recentul GP al Spaniei, ocupând locul al doilea.

Ascensiunea mărcilor europene Aprilia și KTM a fost promițătoare, dar insuficientă. Problemele financiare din partea austriecilor au încetinit progresul lor pe pistă. Oponenții strâng din dinți și muncesc din greu, inspirându-se și din modelul științific și reactiv al fabricii care dă tonul. Nu există un mare secret în spatele mașinii din Bologna, ci pur și simplu produsul anilor de muncă bine făcută.

„Când o marcă câștigă într-un mod atât de copleșitor, înseamnă că are o motocicletă magnifică și piloți foarte buni pe ea, nu există o rețetă magică”, subliniază Alberto Puig, șeful echipei oficiale Honda. „Situația actuală cu dominația Ducati seamănă cu cea pe care am trăit-o la vremea noastră cu Honda, care a avut în NSR500 un model la fel de devastator”, își amintește fostul pilot catalan, cu aproape patru decenii de experiență în paddock și încă activ atunci când japonezii au semnat seria de 22 de victorii pe care italienii au egalat-o la Jerez.

În acea serie glorioasă pentru marca aripii de aur, între GP-ul Malaeziei din 1997 și GP-ul Olandei din 1998, cinci piloți au contribuit cu victoriile lor pe NSR500: cvintuplul campion australian Mick Doohan (15), primul campion spaniol al clasei regină Àlex Crivillé (4), japonezul Tadayuki Okada (1), italianul Max Biaggi (1) și spaniolul Carlos Checa (1). „L-am avut pe Doohan, desigur, dar și ceilalți piloți au fost la înălțime”, subliniază Puig.

Seria Ducati are paralele atât în aspectul tehnic, cât și în componența piloților. Tot cinci piloți au contribuit la cele 22 de victorii consecutive obținute între GP-ul Spaniei 2024 și următorul eveniment, printre aceștia numărându-se trei campioni de MotoGP: Pecco Bagnaia (11), Marc Márquez (6), Jorge Martín (2), Enea Bastianini (2) și Álex Márquez (1). „Linia de piloți a Ducati este excelentă. Dacă nu este Marc, este Álex, și dacă nu, Pecco. Chiar și Fermín Aldeguer, în anul său de debutant, poate să iasă în evidență”, notează Àlex Crivillé. „La sfârșitul anilor nouăzeci, toți piloții doreau să se urce pe Honda, iar acum se întâmplă același lucru cu Ducati”, adaugă campionul mondial din 1999.

În ciuda dominației copleșitoare a Ducati, care a pierdut doar patru mari premii în ultimele trei sezoane, rivalii și analiștii din paddock resping denumirile care definesc MotoGP ca o Cupă Ducati. Crivillé își amintește că la începutul proiectului sub Gigi Dall’Igna, Desmosedici-ul era încă greu de controlat și a fost pilotul australian Casey Stoner cel care a făcut diferența, învingând fabricile japoneze pentru prima dată în peste trei decenii. Dall’Igna a intrat ca șef de proiect în 2013 și abia în 2022 a putut celebra titlul de campion mondial la piloți alături de Pecco Bagnaia.

„Au muncit enorm și mulți piloți au contribuit la dezvoltarea motocicletei, printre care Capirossi, Stoner, Dovizioso, Lorenzo, Bagnaia, Martín și acum frații Márquez. Nu este o întâmplare că sunt aici, este pentru că merită”, dezvoltă Crivillé. „Cu Gigi au știut să interpreteze foarte bine regulamentul și să aibă încredere în soluții îndrăznețe precum aerodinamica, atunci când majoritatea mărcilor nu aveau încredere în asta. Au o motocicletă imbatabilă și cred că au potențialul de a extinde acest record de victorii într-un mod consistent. Văd dificil ca o altă marcă să le poată fura protagonismul în acest an”, concluzionează el.

La Le Mans, în acest weekend, Ducati caută să își finalizeze seria istorică pe un circuit unde au câștigat în ultimele cinci vizite, cu cinci piloți diferiți.