În câteva cuvinte
Sudanul de Sud se confruntă cu cel mai sever focar de holeră din ultimele două decenii, cu peste 47.000 de cazuri. Situația este dramatică pe fondul reizbucnirii luptelor, inundațiilor și reducerii ajutorului internațional, aducând sistemul de sănătate la pragul colapsului.
Situația privind holera în Sudanul de Sud se înrăutățește rapid. Peste 47.000 de persoane au fost deja afectate de această boală, marcând cel mai grav focar din ultimele două decenii. Acest nou val epidemic se desfășoară în condiții extrem de dificile: țara se confruntă cu inundații, strămutări masive de populație, noi confruntări armate, reduceri semnificative ale finanțării umanitare și un sistem de sănătate la limită.
Monica Nyandeng, o femeie de 32 de ani din Renk, un oraș de frontieră îndepărtat din statul Nilul Superior, este una dintre victimele acestui focar. În ianuarie, ea zăcea ghemuită pe podeaua colibei sale, suferind de crampe abdominale severe și vărsături constante. Fiecare mișcare îi provoca durere, iar forțele o părăseau pe oră ce trecea. Simțea că trupul ei se stinge.
Tânăra de 32 de ani este una dintre persoanele afectate de cel mai grav focar de holeră din țară în peste două decenii. „Boala m-a lovit repede. Simțeam că viața îmi scapă”, își amintește ea la telefon, trei luni mai târziu, după ce s-a recuperat. Holera, care se vindecă cu antibiotice și hidratare, poate fi fatală în câteva ore dacă nu este tratată. Se răspândește prin apă sau alimente contaminate, în special în zonele cu condiții igienico-sanitare precare.
Criza a început în octombrie, când inundațiile i-au devastat satul și au contaminat râul, singura sursă de apă pentru mii de oameni. Fără apă potabilă și informații despre măsurile necesare, familiile beau ce găseau. „Pur și simplu beam apă, curată sau murdară”, explică Nyandeng, mamă a trei copii. „Nimeni nu ne dăduse pastile de clor și nu ne explicase importanța fierberii apei, mai ales după inundații”.
Inundațiile nu doar că au contaminat apa, dar au și distrus drumurile de pământ care legau satul ei de cele mai apropiate clinici, transformându-le într-o masă de noroi gros. „Era imposibil să mergem să căutăm ajutor”, își amintește ea.
Sudanul de Sud, cea mai tânără țară din lume, a suferit crize sanitare și umanitare repetate de la independența sa în 2011. Totuși, acest ultim val are loc în condiții și mai groaznice: inundații, strămutări de populație, noi lupte, reduceri semnificative ale ajutorului și un sistem de sănătate la limită. De când a apărut focarul în Renk, holera a lovit nouă din cele 10 state ale Sudanului de Sud, inclusiv capitala Juba, și s-a extins în Etiopia vecină. Peste 47.000 de cazuri depășesc cu mult numărul victimelor din cel mai mare focar anterior al țării, din 2016 și 2017, care a infectat peste 20.000 de persoane și a ucis peste 400.
În brațele unui vecin care a cărat-o prin noroi, Nyandeng a ajuns în cele din urmă la un cort de urgență supraaglomerat pentru a primi îngrijiri medicale. În interiorul acestei clinici improvizate, unul dintre puținele centre de tratament funcționale din oraș, personalul medical se mișca rapid între numărul mare de pacienți și lipsa materialelor. „Erau clar depășiți și li se terminau consumabilele esențiale, cum ar fi perfuziile”, își amintește ea. „Mă gândeam doar cine va avea grijă de copiii mei dacă nu voi supraviețui”.
De când a apărut focarul în Renk, holera a devastat nouă din cele 10 state din Sudanul de Sud, inclusiv capitala Juba, și s-a extins în Etiopia vecină.
Nyandeng a petrecut zile luptându-se cu deshidratarea severă și epuizarea, agățându-se de viață în timp ce personalul medical se străduia în jurul ei. În cele din urmă a reușit să supraviețuiască, dar frica încă persistă. Trei luni după recuperare, obținerea apei potabile rămâne o luptă zilnică. „Sunt recunoscătoare că sunt în viață, dar condițiile care m-au îmbolnăvit sunt încă prezente”.
Sistemul de sănătate din Sudanul de Sud este la limită. În centrul de izolare a holerei de la Spitalul Universitar din Juba, doctor Achai Bulabek resimte presiunea enormă. În fiecare zi, primesc până la 20 de pacienți cu holeră, mulți dintre ei sever deshidratați, trimiși din orașe îndepărtate sau transferați din clinici cu resurse limitate. „Este adesea dificil să îi salvăm, deoarece holera este o boală potențial fatală”, explică Bulabek.
59% din populația Sudanului de Sud nu are acces la apă potabilă sigură, și doar 10% dispune de condiții sanitare îmbunătățite. Acest lucru îi face extrem de vulnerabili la focare epidemice. „Acum apare adevăratul focar de holeră, deoarece suntem în plin sezon ploios”, adaugă Bulabek. „Lipsa educației sanitare și saneamentul deficitar, alături de penuria de provizii, sunt cele mai mari provocări cu care ne confruntăm”.
Sala de izolare a holerei de la Spitalul Universitar din Juba, concepută inițial pentru 50 de pacienți, găzduiește în prezent peste 90. Bolnavii zac pe saltele uzate, mulți dintre ei suferind de deshidratare severă, cu perfuzii susținute de suporturi improvizate. Personalul medical se mișcă în grabă de la un pat la altul, verificând perfuziile și monitorizând orice semn de deteriorare. Proviziile sunt limitate: pungile cu ser, antibioticele și sărurile de rehidratare orală sunt raționate cu strictețe. În afara sălii, familiile așteaptă anxios, în timp ce continuă să sosească noi pacienți în stare critică.
Bulabek lucrează în funcția sa de doar patru luni, dar știe deja ce înseamnă să lucrezi într-un sistem pe punctul de colaps. În secția sa, prea des rămân fără consumabile esențiale, cum ar fi lichidele intravenoase sau antibioticele. Și situația este aceeași în toată țara.
Sistemul de sănătate din Sudanul de Sud, afectat de ani de conflict și lipsă de investiții, se clatină. Mai puțin de o treime din populație locuiește la mai puțin de cinci kilometri de un centru sanitar funcțional, iar peste o treime din centrele de sănătate pur și simplu nu funcționează. Clinicilor le lipsesc personalul calificat, medicamentele esențiale și proviziile de bază. Finanțarea ajutorului umanitar, care în trecut a fost o salvare, a fost redusă drastic, acoperind doar o treime din necesitățile reale.
Recentele reduceri de fonduri, inclusiv cele din partea Statelor Unite, au forțat organizația Save the Children, care sprijinea 27 de centre de sănătate în statul Jonglei, să închidă șapte clinici, să reducă activitatea altor 20 și să concedieze 200 de angajați. De asemenea, a fost întrerupt un serviciu de transport finanțat de SUA, astfel încât bolnavii sunt acum obligați să meargă ore întregi pentru a primi îngrijiri medicale. Unii nu reușesc să ajungă în viață la destinație. Se raportează că cel puțin opt persoane, inclusiv cinci copii, au murit după ce au mers mai mult de trei ore încercând să ajungă la un centru de sănătate. Zeci de pacienți ajung târziu, deshidratați sau deja prea bolnavi pentru a putea fi ajutați.
„Reducerile de fonduri au avut consecințe teribile pentru Sudanul de Sud”, a declarat Zakaria Mwatia, șeful misiunii Medicilor Fără Frontiere (MSF) în Sudanul de Sud. „La MSF suntem obligați să tratăm doar pacienții cu holeră, victimele conflictului și cazurile urgente care necesită intervenție imediată”.
În statul Nilul Superior, unde focarul a fost declarat pentru prima dată în octombrie, violențele reînnoite transformă o urgență sanitară într-o criză umanitară în toată regula. Acordul de pace din 2018, prin care președintele Salva Kiir și vicepreședintele Riek Machar au format un guvern de unitate, este acum în pericol din cauza reluării luptelor și a tulburărilor politice. De la sfârșitul lunii februarie, confruntările dintre forțele guvernamentale și Armata Albă, o miliție care îl susține pe Machar, au provocat atacuri mortale, strămutarea a zeci de mii de oameni și arestări de lideri ai opoziției, inclusiv Machar. ONU avertizează cu privire la riscul ca țara să alunece din nou într-un război civil la scară largă.
Consecințele pentru pacienții cu holeră s-au resimțit imediat. „Înainte de izbucnirea conflictului, aveam aproximativ 50 de pacienți în statul Nilul Superior”, explică Mwatia. „Dar din cauza fricii și nesiguranței, au fugit din clinică, iar acum numărul cazurilor a crescut vertiginos”. Boala s-a răspândit în statele Jonglei, Marele Pibor și peste granițe în regiunea Gambela din Etiopia. Potrivit ONU, zeci de mii de oameni au trecut granița în Etiopia de la începutul lunii martie.
În unele dintre zonele cele mai afectate, infrastructura sanitară a încetat să funcționeze. MSF a fost forțată să-și închidă unitatea de holeră din districtul Nasir, statul Nilul Superior, și să evacueze 23 de membri ai personalului umanitar din cauza nesiguranței din zonă, conform Oficiului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA). Din cauza inaccesibilității drumurilor și a lipsei transportului public, mulți pacienți au fost transferați la Ulang, unde se afla cel mai apropiat centru operațional. Dar în curând și acel „balon de oxigen” a dispărut.
Reducerea fondurilor acum, în mijlocul conflictului, cu recuperarea după pandemia COVID-19, afluxul de refugiați și un focar de holeră în curs, este o lovitură devastatoare care vine în cel mai prost moment posibil. Zakaria Mwatia, șeful misiunii Medicilor Fără Frontiere (MSF) în Sudanul de Sud
Pe 14 aprilie, un grup de bărbați înarmați a atacat spitalul MSF din Ulang, singurul de acest fel din regiune. Au jefuit instalațiile și au amenințat personalul. Atacul a forțat organizația umanitară să suspende serviciile în acest centru cu 60 de paturi, întrerupând „eforturi esențiale pentru tratarea pacienților cu holeră și controlul focarului în curs”.
„Din cauza confruntărilor, este practic imposibil ca lucrătorii umanitari să ajungă în zonele afectate, iar riscurile de securitate ne împiedică să transportăm provizii pe cale aeriană”, indică Mwatia. „Astfel, comunitățile rămân la mila bolilor. Din păcate, există persoane care mor în zone îndepărtate, departe de orice ajutor”.
Cu toate acestea, eforturile de a limita focarul continuă în toată țara, în special în regiunile care încă nu au fost afectate. „În locuri precum Abyei, unde holera nu a făcut ravagii, deși amenințarea este mare, echipăm comunitățile pentru a preveni boala”, explică Mwatia.
Abyei este o regiune râvnită, bogată în petrol, situată la granița dintre Sudan și Sudanul de Sud. Acolo, echipele MSF desfășoară campanii de educație sanitară, distribuie pastile de clor și pregătesc echipe de răspuns rapid. „Am instalat săli de carantină cu truse de analiză și vaccinuri, pentru a putea reacționa rapid dacă apar cazuri”, spune Mwatia.
Dar măsurile preventive sunt puține și, fără sprijin global, avertizează Mwatia, nu vor fi suficiente. „Comunitatea internațională trebuie să recunoască situația particulară în care se află Sudanul de Sud, o națiune tânără care încă se luptă să se stabilizeze”, subliniază el. „Reducerea fondurilor acum, în mijlocul conflictului, cu recuperarea după pandemia COVID-19, afluxul de refugiați [din Sudanul vecin] și un focar de holeră în curs, este o lovitură devastatoare care vine în cel mai prost moment posibil”. „Prin retragerea acestui sprijin”, adaugă Mwatia, „lumea ar abandona o națiune confruntată cu provocări insurmontabile”.
