Seria Netflix "Adolescența" (cel mai probabil referindu-se la "The Twelve"), regizată de Philip Barantini, a stârnit ample discuții în societate, în special printre părinți. Perspectiva sa, axată pe Jamie Miller – adolescentul de 13 ani acuzat de uciderea unei colege – și familia sa, nu a fost pe placul tuturor și a generat critici pentru ignorarea victimei. Cu toate acestea, această alegere forțează părinții să se confrunte cu o idee adesea negată: că fiii lor ar putea fi, la fel de bine, Jamie Miller.

"Încă mă surprinde că atât de multe familii se tem ca fiicele lor să nu aibă probleme, dar, cu toate acestea, nu sunt la fel de îngrijorate că fiii lor ar putea deveni agresori misogini", afirmă psihologul Daniel Leal González.

Pe lângă această conștientizare generată de perspectiva adoptată de scenariștii seriei, vizionarea "Adolescenței" evidențiază și alte aspecte. Două se remarcă în mod deosebit. Primul este descoperirea, cu uimire și spaimă pentru mulți, a așa-numitei "manosfere" – o rețea de site-uri web, bloguri și forumuri conduse de un conglomerat de subgrupuri de bărbați (inceli, artiști ai seducției, activiști pentru drepturile bărbaților, troli...) care răspândesc neîncetat conținut misogin extremist. Acest conținut este consumat de bărbați de toate vârstele, dar fundamental de pre-adolescenți și adolescenți care sunt impregnați de discursuri toxice și de ură.

"De ceva vreme, aceasta a fost o formă de extremism în creștere și cu adevărat îngrijorătoare despre care nimeni nu vorbește", explică scriitoarea Laura Bates, autoarea cărții "Manosfera". Ea adaugă: "Deoarece ne este greu să recunoaștem bărbații albi ca extremiști și, de asemenea, ne este greu să vedem misoginia ca pe ceva extrem din cauza cât de normalizată este în societățile noastre, aceste puncte oarbe au permis ca această formă particulară de radicalizare să prospere, prinzând în capcană mulți tineri". Bates acuză rețelele sociale pentru succesul acestui curent: "Cel mai puternic motiv pentru care aceste conturi au atât de mult succes printre adolescenți este că sunt promovate direct miliardelor de oameni de algoritmii rețelelor, care beneficiază financiar de extremismul lor".

Pe de altă parte, Leal consideră că succesul acestor conturi se datorează faptului că răspund la întrebări obișnuite pe care și le pun mulți băieți adolescenți: "Ce înseamnă să fii bărbat? Cum pot fi popular? Cum trebuie să mă comport pentru a fi atractiv? Cum pot avea succes în viață?". "Răspunsurile la aceste întrebări le-am lăsat în mâinile bărbaților misogini care ajung să nege violența de gen și care le oferă băieților drept țap ispășitor pentru toate eșecurile lor feminismul și femeile feministe", subliniază el.

Impactul acestor discursuri poate fi chiar mai mare printre copiii și adolescenții care cresc în medii socio-economice și culturale mai vulnerabile. "Adesea, acești băieți duc lipsă de protecție familială, sprijin educațional acasă, control parental, modele familiale pozitive... prin urmare, riscă mai mult să fie mai permeabili la interiorizarea acestor discursuri", explică Elena Rúa, specialistă în educație pentru cetățenia globală. Ea subliniază că aceste conturi și forumuri oferă un fals sentiment de comunitate și validare "care poate fi deosebit de atractiv pentru tinerii care nu beneficiază de sprijinul social și familial necesar".

Al doilea aspect al "Adolescenței" care îi zguduie profund pe părinți este scena finală (atenție, spoiler), în care părinții lui Jamie Miller se prăbușesc emoțional. "Puteam face ceva mai mult?", se întreabă ei, în timp ce tatăl recunoaște că poate a fost prea comod, că se închidea în camera sa în fața ecranelor. "Dar era în camera lui, nu? Acolo era în siguranță, nu-i așa? Așa ni se părea? Ce avea să facă închis acolo?", se întreabă retoric.

"Manosfera înflorește mai ales într-un vid de comunicare", afirmă Bates, care consideră că cel mai important instrument al părinților împotriva manosferei este comunicarea. "Nu așteptați până când fiul vostru împlinește 16 ani și a văzut deja tot acel conținut online. Începeți să vorbiți cu copiii voștri de la 3 sau 4 ani despre stereotipurile de gen, echitate și autonomie corporală", recomandă ea. Scriitoarea îi încurajează pe părinți să discute cu copiii despre stereotipurile sexiste din publicitate, filme sau povești, "să le dea permisiunea să le pună la îndoială în loc să le interiorizeze"; să vorbească despre internet și verificarea surselor și să le ofere un spațiu sigur pentru a discuta despre ceea ce văd online. "Cu cât mai devreme și mai des practicăm această comunicare, cu atât mai mult vom întări acele căi de dialog care le vor permite, mai târziu, să vorbească cu voi despre ceea ce văd. Acest lucru ne oferă oportunități vitale de a întrerupe narativele dăunătoare", sfătuiește ea.

"Nu putem rămâne cu îndoiala părinților lui Jamie că poate am fi putut face ceva mai mult. Să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i proteja", adaugă Leal.

Atâta timp cât băieții pot vedea atitudini non-misogine exemplificate de bărbați din viața lor în care au încredere și pe care îi admiră, există speranță pentru viitor. Cu toate acestea, avertizează Bates, fără comunicare, fără exemplu și cu influența puternică a algoritmilor, există riscul ca toate progresele realizate în domeniul egalității și al masculinității mai puțin toxice să se prăbușească într-o clipă. "Din Spania până în Marea Britanie, precum și în multe alte țări, sondajele arată în mod repetat că tinerii sunt din ce în ce mai polarizați, cu băieți care adoptă poziții extremiste", continuă Bates. "Deși a existat întotdeauna o anumită reacție la progresul social, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată înainte și este un semnal clar al radicalizării alimentate de algoritmi".