În vremea abisinienilor sau acum, trebuie să depui eforturi pentru a trăi.
Trebuie să iei decizii în fiecare moment, nu știm niciodată ce se va întâmpla și trebuie să mergem mai departe până la sfârșitul neașteptat.
Nimeni nu a spus că va fi ușor – uneori poate fi oribil – dar are și momentele sale amuzante.
Cel mai apropiat de această descriere este cuvântul „aventură”.
Aceasta reiese din lectura lui Corto Maltese, alter ego-ul imaginar și personajul creat de Hugo Pratt, mare artist, scriitor, dar și adolescent-soldat în armata lui Mussolini, traducător al aliaților în Italia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cercetător al războaielor indiene din Războiul de Independență al Americii de Nord, mason recunoscut, chitarist rafinat și actor ocazional în telenovele și filme argentiniene, precum „Dura sangre” de Leos Carax.

Iată-l, înviat fără pretenții: Corto Maltese
La fel ca Pratt (Rimini, 1927 – Lausanne, 1995), Maltese face tot posibilul pentru a-și modela destinul.
Personajul însuși a explicat acest lucru în „Balada mării sărate” – prima sa poveste – care se petrece în ultimele luni ale anului 1913 la bordul unui submarin german lângă insulele Melaneziei din Oceanul Pacific: „Când eram copil, mi-am dat seama că nu am o linie a destinului pe mână.
Atunci am luat briciul tatălui meu și – ȚAC!... am făcut-o după bunul meu plac”.
Acum, în „Linia vieții” (Norma, 2024), noul album Maltese semnat de spaniolii Juan Díaz Canales și Rubén Pellejero, marinarul din La Valletta se confruntă din nou cu problema delicată a destinului.
De data aceasta, povestea se petrece în Mexic, în timpul războiului cristero, care a avut loc între 1926 și 1929, la zece ani după revoluția lui Pancho Villa și Emiliano Zapata, și care a pus față în față armata mexicană cu milițiile rebelilor catolici, care se opuneau legislației anticlericale a Constituției din 1917.

Pe aceste meleaguri, Corto se reîntâlnește cu vrăjitoarea voodoo Boca Dorada, care, după ce îi citește mâna, îl avertizează că linia vieții i se scurtează, la care marinarul răspunde: „Pot să o prelungesc cu un brici.
Nu e prima dată când fac asta”.
Așa începe noua sa aventură, în încercarea de a câștiga zile de la moarte.
De data aceasta, Corto pare puțin mai matur, mai conștient de durerea violenței și, în același timp, poate puțin mai cinic.
Dar rămâne același.
„Uneori acționează altruist, iar alteori individualist.
Trăiește pe deplin conflictul dintre revoluțiile sociale și capitalism, care abia atunci se năștea”, spune Díaz.
Autorul celebrului benzii desenate Blacksad, Díaz este scenaristul responsabil pentru crearea noilor aventuri ale lui Maltese.
Pentru aceasta, el urmează urmele din poveștile anterioare semnate de Pratt, în căutarea lacunelor din biografia sa fictivă, cum ar fi acei ani turbulenți din Mexic de la sfârșitul anilor '20.
„Mexicul este un loc în care îți imaginezi perfect Corto Maltese”, explică Díaz, printre altele, deoarece America Latină a fost fundamentală pentru Pratt în formarea sa ca persoană și ca povestitor.
„Era o lume complet diferită de Europa din care venise, plină de oportunități, cu multe lucruri de învățat și de explorat”, avertizează Díaz.

Ca și în episoadele anterioare, în „Linia vieții”, Corto este, de asemenea, expus curenților istoriei, reflectând fragmente din chiar istoria internă de zi cu zi, întotdeauna însoțit de oameni cu nume proprii sau porecle, dar niciodată de mulțimi amorfe.
De data aceasta, Corto încearcă să facă rost de bani pentru a-și repara barca cu pânze La Niña de Gibraltar – numele sub care era cunoscută mama sa – vânzând obiecte din jad în Yucatán, dar ajunge să fie implicat în acest conflict civil uitat.
În peregrinările sale, se întâlnește cu oameni reali, precum aviatorul Charles Lindbergh, preotul partizan José Reyes Vega sau arheologul american Edward Herbert Thompson.

Și, ca și în poveștile anterioare, se reîntâlnește și cu personaje fictive, deja cunoscute cititorilor.
Este vorba despre figuri precum Banshee O’Danann, revoluționara irlandeză și fosta iubită a lui Corto din „Celții”, care are în desenul lui Pratt, dar și în cel al lui Pellejero, buzele precise ale lui Gisele D’Estree, logodnica lui Pratt din Buenos Aires.
Sau figuri precum Rasputin, asasin-aventurier și prieten-dușman al lui Maltese, poate cea mai întunecată reflectare a sa, aici transformat în Padre Raspu, preot catolic care sprijină rebelii în propriul interes.
La fel ca Pratt, în „Linia vieții”, Díaz și Pellejero preferă spațiile deschise și ne cufundă în mare, deșerturi și cer.
Albumul transmite o lumină aproape orbitoare, o prezență omniprezentă a soarelui, care este revendicată: „Da, acesta este factorul meu creativ.
Scenariul este un indiciu despre lucrurile pe care le voi desena.
Pornind de la asta, încerc să transmit senzațiile, atmosfera pe care mi-o imaginez în acel moment și în acel moment specific”, precizează Pellejero.
Datorită cercetării, documentării, scenariului, tușei, culorii și compoziției fiecărei pagini, acordând o mare atenție artei secvențiale a vinietelor, așa cum făcea maestrul Pratt, Díaz și Pellejero ne transportă acolo.
Și în această atmosferă încinzită, ca o prismă străbătută de o rază de soare, Corto luminează numeroasele perspective politice, sociale și morale ale oamenilor pe care îi întâlnește în drumul său.
Tocmai cu o figură atât de complexă precum Corto Maltese, Pratt a inventat banda desenată pentru adulți.
Cu el, banda desenată a atins o dimensiune fără precedent, un loc nou unde puteau fi evocate atmosfere, dorințe și gânduri dincolo de schemele infantile.
Pentru că, de-a lungul aventurilor sale succesive, reușește să transmită noțiuni efemere precum obligațiile etice care apar și apoi dispar, vicisitudinile prieteniei, prețul libertății, iubirile tremurătoare, nesfârșitele prostii ale războiului, îndoielile morale și plăcerea de a se întâlni cu alți oameni în diferite țări.

De la Alaska la războiul din Spania
La ani după moartea lui Pratt, Díaz și Pellejero, autori de benzi desenate cu nume internațional, au fost aleși de Cong – compania care gestionează și promovează moștenirea artistică a lui Pratt – pentru a întreprinde noi aventuri ale lui Maltese și a le publica în întreaga lume.
Și au făcut-o în „Sub soarele de la miezul nopții” (2015), „Ecuatoria” (2017), „Ziua Tarowean” (2019) și „Nocturna berlineză” (2022), publicate de Norma Comics.
O muncă de o responsabilitate enormă, deoarece Maltese este o iconă culturală.

„Da, este un vis care nu este un vis, ci este un vis”, zâmbește Pellejero cu o ceașcă de cafea într-un bar din Badalona.
Când vine vorba de a se confrunta cu marinarul maltez și lumea sa, „nu trebuie să pui corsete și trebuie să lași senzația de risc să plutească”, spune artistul catalan, autor al seriei Dieter Lumpen.
„Juan și cu mine respectăm anumite coduri.
Dar, din fericire, de la început ni s-a dat multă libertate și a devenit clar că nu trebuie să facem o copie a operei lui Pratt și că era interesant să ne arătăm și propria personalitate”, precizează el.
A trecut mult timp de la explorarea întinderilor înghețate ale nordului îndepărtat, de la Republica de la Weimar și de la războiul cristero, dar, așa cum se întâmplă cu alte personaje de amploare universală, figura lui Corto este modernă.
„Este un personaj care aduce o perspectivă foarte modernă, de aceea este un clasic.
Are o perspectivă realistă, foarte nemanicheeană și trăiește conflicte vechi de un secol, dar care ni se par foarte actuale”, reflectă Díaz.
Poate pentru că păstrează o esență umană care ne provoacă și acum.
„Este foarte inspirat, un personaj care aparține unui moment din istorie care a fost puțin de cotitură, la fel ca acum”, spune istoricul madrilen.
Corto trăiește într-o căutare constantă de momente, senzații, comori și locuri.
Este un tip care este încă foarte liber, apatrid, care știe multe, dar nu vrea responsabilitate și merge mai departe pentru că, așa cum spune el însuși: „a rămâne în trecut este același lucru cu a păzi un cimitir”.
Dar Díaz subliniază un detaliu: anii trec, dar în aventurile sale, Corto continuă să călătorească pe o navă cu pânze.
„Este ca un fel de rezistență față de industrializarea lumii, dar și față de mass-media”, notează el.
Acum, ca și înainte, rămâne un anti-erou realist, care uneori spune „nu știu” și se recunoaște laș în fața circumstanțelor care îl depășesc.
Este cineva care știe că nu poate schimba lumea și căruia îi pasă doar de mediul său imediat.
„Deși în adâncul sufletului simte o mare empatie pentru ceilalți și are și izbucniri idealiste”, notează Díaz.

În „Linia vieții”, după ce îi termină de citit mâna, Boca Dorada îi spune că moartea îl urmărește și vorbește în spaniolă, dar încă nu știm dacă următoarele povești ale lui Corto vor avea loc pe pământ spaniol.
„Primele indicii pe care le-a lăsat Pratt sunt că Corto a dispărut în războiul civil din Spania, nu a murit.
Deci vom vedea.
Nu avem interdicții și, dacă vrem să explicăm prezența lui Corto în războiul civil, putem face asta”, notează Díaz.
Și continuă: „De fapt, Corto în războiul spaniol este relevant.
Ultimele două albume urmează o anumită ordine cronologică.
Nu știm dacă va fi următorul număr sau peste două sau trei... Este posibil”.
Mai este timp.
După cum a avertizat Pratt însuși într-un interviu acordat aceluiași ziar în 1991, Corto Maltese moare nebun în 1967 în Chile.
Prin urmare, până la următoarea poveste, secretul este păstrat.
În această așteptare, se poate asculta personajul Rasputin, care odată, când un tovarăș de nenorocire l-a întrebat unde trebuie să meargă, a răspuns: „Unde mergem?
Păi... spre viață!
Înainte, cretinule!”.