María Matienzo, o scriitoare și activistă cubaneză exilată în Spania, continuă să lupte pentru drepturile omului în Cuba, în special pentru drepturile femeilor care sunt victime ale persecuției politice.

María de los Ángeles Matienzo Puerto (Luyanó, Havana, 45 de ani) este un exemplu puternic al modului în care personalul devine politic. Din exilul său din Cuba, ea denunță în mod constant rasismul structural și prejudecățile înrădăcinate în societatea cubaneză. Matienzo, lesbiiană și afrofeministă, crede că "nu există literatură sau scris fără politică".

Într-un interviu, ea își amintește cum și-a format identitatea ca femeie de culoare și lesbiană într-un mediu în care moștenirea afro-culturală era slab reprezentată sau ignorată, chiar și în familia ei. Ea regretă faptul că manifestările culturale și religioase de origine africană au fost istoric persecutate în Cuba. Drumul ei profesional a început cu pedagogia, dar dorința de a scrie a condus-o la scriitori afro-dizidenți care au ajutat-o să-și formeze propria opinie. S-a confruntat cu dificultăți atunci când a vrut să facă jurnalism, deoarece în Cuba, după cum spune ea, jurnalismul era clar definit de nume, prenume și culoarea pielii, ceea ce nu corespundea criteriilor ei.

În 2003, ea a scris prima sa rubrică despre rasismul din Cuba, care a marcat începutul unei căi complicate care a condus-o la jurnalism independent și, în consecință, la represiune din partea statului. La 27 de ani, ea și-a declarat deschis orientarea lesbiană, ceea ce i-a ascuțit și mai mult contradicțiile cu normele sociale. În 2013, Matienzo a început să scrie pentru ziarul independent Diario de Cuba, iar în 2019 regimul a intensificat represiunea împotriva disidenților. În 2022, ea și partenera ei, Kirenia Núñez, au fost forțate să părăsească țara.

Din exilul său din Spania, Matienzo continuă să documenteze încălcările drepturilor omului în Cuba, în special în ceea ce privește femeile care sunt victime ale persecuției politice. Ea vorbește în mass-media și organizații internaționale, documentând cazuri de tortură psihologică, lipsă de asistență medicală, violență sexuală și discriminare pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen. Munca ei este o contribuție importantă la înțelegerea realității cubaneze din punctul de vedere al genului, rasei, sexualității, dizidenței politice și drepturilor omului.