Lumea virtuală și traficul de persoane

Lumea virtuală și noile modalități de comunicare au schimbat dinamica fraudei, precum și profilul celor care cad în plasa traficului de persoane nu doar în scopuri de exploatare sexuală, ci și pentru "criminalitate forțată", adică folosirea oamenilor pentru a comite infracțiuni. Mulți dintre noile victime ale traficului sunt educate, cunosc limbi străine și/sau au abilități înalte în domeniul tehnologiei informației, explică reprezentantul special al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru combaterea traficului de persoane, americanca Kari Johnstone. Aceștia sunt ultima verigă a lanțului de fraudă, oameni care cred că au găsit un loc de muncă și sunt forțați să comită o infracțiune în care alți oameni devin, de asemenea, victime. "Nimeni nu este imun la traficul de persoane, traficanții pot viza pe oricine", insistă Johnstone într-un interviu prin videoconferință.

Datele din ultimul Raport mondial privind traficul de persoane din 2024 al Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), prezentat în decembrie, sunt clare: traficul de copii în scopuri de muncă forțată, precum și criminalitatea forțată sunt în creștere, deoarece sărăcia, conflictele și schimbările climatice fac ca mai mulți oameni să fie vulnerabili la exploatare, inclusiv în țările cu venituri mari.

Restricțiile impuse de pandemia COVID-19 au agravat situația, potrivit lui Johnstone, care a vizitat Spania în februarie, unde s-a întâlnit cu oficiali ai ministerelor de externe, de interne și egalității, ai Centrului de informații pentru combaterea terorismului și a criminalității organizate (CITCO) și ai Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), precum și cu reprezentanți ai Poliției Naționale și ai Gărzii Civile.

Întrebare: Potrivit ultimului raport ONU, în 2022, numărul victimelor traficului de persoane identificate în lume a crescut cu 25% față de cifrele de dinainte de pandemia din 2019.

Răspuns: În timpul pandemiei, traficanții s-au adaptat, traficul s-a mutat online și acasă, iar această tendință nu a dispărut. O mare parte din recrutarea pentru traficul în scopuri de exploatare sexuală nu mai are loc în grup, cum ar fi bordelurile, ci în case private și pe internet, ceea ce face mai dificilă depistarea. Și acesta este un model pe care îl observăm, în special, la victimele cu vârsta sub 18 ani, care devin o țintă din ce în ce mai frecventă. Nimeni nu este imun la traficul de persoane, traficanții pot viza pe oricine.

Î: Frauda cibernetică sau frauda online este una dintre tendințele în creștere după pandemie?

R: Da, așa este. Am văzut acest fenomen mai ales în Europa de Sud-Est, unde traficul părea să aibă loc în spațiile hotelurilor și cazinourilor care nu mai erau folosite din cauza pandemiei. Din păcate, traficanții se adaptează. În acest tip de înșelăciune nu există doar victime cărora le sunt furate economiile sau criptomonedele: ceea ce am observat din ce în ce mai des în timpul restricțiilor a fost o creștere masivă a numărului de victime care au fost forțate să înșele alte persoane.

Î: Cum reușește cineva să înșele pe altcineva pentru a-l face să înșele o altă persoană?

R: Adesea, erau recrutați oameni care credeau că vor aplica pentru un loc de muncă în domeniul tehnologiei. Astfel, erau recrutați oameni cu cunoștințe de limbi străine și informatică, făcându-i să creadă că vor lucra în locuri precum Thailanda. Dar, odată ajunși, erau trimiși în acele unități despre care am menționat. Acolo li se dădeau scenarii, modalități de a contacta oamenii și de a construi relații și scuze pentru a începe să ceară bani. Dacă nu strângeau suma pe care o cereau infractorii, victimele acestei fraude forțate puteau fi supuse unor represalii prin metode care puteau fi foarte brutale, care includeau tortura și chiar decapitarea persoanelor care încercau să evadeze. Acest model a avut mult succes pentru traficanți. La început, cred că am văzut asta în locuri precum Myanmar, Birmania, Laos și Filipine, o țară în care au fost efectuate mai multe raiduri reușite, în care au fost identificate sute, dacă nu mii, de victime și salvate din aceste circumstanțe. Dar vorbim despre sute de mii de victime potențiale în Asia de Sud-Est și despre un fenomen care s-a răspândit în afara acestei regiuni. Acest model de exploatare s-a extins chiar și în câteva zone OSCE.

Î: Se schimbă țările de origine și de destinație ale victimelor?

R: Da. În ceea ce privește traficul în scopuri de exploatare sexuală, de exemplu, vedem din Europa că, dintre țările de origine ale victimelor, majoritatea provin din America Latină (Columbia, Venezuela, Paraguay, cu cele mai mari cifre). Iar victimele din Africa de Nord sunt o țintă importantă, mai ales în cazurile de trafic în scopuri de exploatare a forței de muncă. Bărbații marocani reprezintă cel mai mare grup de victime în Spania în scopuri de exploatare a forței de muncă, adesea în agricultură, construcții și ospitalitate.

Există unele lucruri pe care guvernele le pot face pentru a spori protecția și prevenirea traficului de copii. De exemplu, să aibă grupuri profesionale mixte în aeroporturi care să vorbească cu persoanele care se deplasează. Kari Johnstone, reprezentant special al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru combaterea traficului de persoane

Î: Cifrele din ultimul raport arată că numărul victimelor identificate în lume dintre copii a crescut și reprezintă 38% din total. Cum pot fi protejați minorii?

R: Oamenii care se deplasează dintr-un anumit motiv sunt mai vulnerabili la trafic, deoarece nu au sisteme de sprijin în apropiere și este posibil să nu cunoască limba sau legile. Copiii din întreaga lume sunt, de asemenea, mai vulnerabili din aceleași motive, mai ales dacă călătoresc fără adulți. Există unele lucruri pe care guvernele le pot face pentru a spori protecția și prevenirea traficului de copii. De exemplu, să aibă grupuri profesionale mixte în aeroporturi care să vorbească cu persoanele care se deplasează. Este important ca aceste grupuri să includă membri ai organizațiilor internaționale și ai societății civile, nu doar polițiști și funcționari de imigrare, care adesea îi sperie foarte mult pe migranți sau, mai ales, pe victimele traficului. Și credem că s-ar putea face mai multe la sosirea pe mare, mai ales pentru a proteja copiii care călătoresc singuri.

Î: Care sunt cele mai eficiente măsuri de prevenire?

R: Să aibă o identificare foarte activă, ceea ce este o problemă, mai ales pentru o țară precum Spania, în care pot exista fluxuri mari de migrație. Să creeze un loc în care să poată vorbi în siguranță, astfel încât cineva vulnerabil, care trăiește sau a trăit ceva atât de traumatizant ca traficul, să se simtă în siguranță să raporteze acest lucru. Există, de asemenea, unele măsuri de prevenire în țările de origine, cum ar fi buna practică a Spaniei de a nu permite angajaților, chiar angajaților, să plătească taxe de angajare, deoarece adesea aceasta devine o datorie pe care infractorii o pot folosi pentru a-i prinde. Să se asigure că persoanele care sosesc înțeleg care sunt drepturile lor și pe cine să sune dacă au o întrebare sau o problemă; o bună practică este să aibă o linie telefonică națională de asistență și să se asigure că este cunoscută pe scară largă.

Î: Există o legătură între trafic și maternitatea surogat?

R: Această practică se află într-un fel de zonă gri a legalității în multe țări, așa că infractorii găsesc modalități de a profita de acest lucru. Noua directivă UE împotriva traficului de persoane, adoptată anul trecut, include maternitatea surogat forțată ca formă de trafic de persoane. În 2026, statele membre UE vor trebui să transpună această directivă în legislația lor națională.

Î: Ce țări reușesc cel mai mult? Ce recomandări aveți pentru ele?

R: Spania este o țară care face multe, cu practici foarte pozitive, cum ar fi existența unor unități specializate în poliție, procuratură și instanțe. De asemenea, pare foarte angajată nu doar să adopte o abordare axată pe victime, ci și să coopereze la nivel internațional cu țările de origine sau de destinație ale persoanelor care tranzitează Spania, precum și cu OSCE. Spania studiază, de asemenea, o lege cuprinzătoare de combatere a traficului de persoane. La rândul nostru, propunem îmbunătățirea identificării victimelor și ca procesele să nu depindă de cooperarea victimelor cu forțele de securitate în justiția penală.

Î: Și în Africa există exemple bune?

R: În Africa există câteva exemple bune de cooperare transnațională pentru investigarea cazurilor de trafic de persoane. Acesta este cazul Nigeriei, care a fost un centru real și o țară de origine pentru atât de multe victime. Iar în ceea ce privește cooperarea poliției, identificarea victimelor și ajutorul pentru întoarcerea lor, acesta este cazul Keniei, care a fost un punct de referință în oferirea de ajutor victimelor pe măsură ce se întorceau acasă.