Într-o epocă în care lumea este condusă de politicieni prinși în lăcomie și care conduc spre războaie, sunt reamintite nume care au întruchipat ceva mai mult decât puterea – Papa Francisc și fostul președinte uruguayan José Mujica. Exemplul lor, dorința lor de armonie între convingeri și acțiuni devine deosebit de relevant.

Ambii lideri, fiecare în sfera sa, au aspirat la cea mai mare coerență între principiile și deciziile lor. Viețile lor nu au fost lipsite de greșeli, dar tocmai în situații de viață dificile s-au arătat a fi adevărați lideri.

Papa Francisc, ca provincial al Societății lui Isus în Argentina în timpul dictaturii, a arătat curaj, salvând vieți ale celor persecutați. José Mujica, luptând împotriva dictaturii, a trecut prin închisori și suferințe.

Anume în aceste condiții dificile s-a născut „politica”, o fuziune de politică și etică, care aspiră să îmbunătățească condițiile de viață, unde demnitatea umană este constant supusă umilirii.

Un exemplu de urmat în etica politică au fost Gandhi, Martin Luther King și Mandela. În absența lor, vedem declinul leadershipului în lumea modernă. Liderii moderni adesea recurg la minciună și violență, folosind toate mijloacele disponibile, ignorând principiile etice.

În concluzie, exemplul Papei Francisc și al lui José Mujica ne amintește de importanța eticii în politică și de faptul că adevărații lideri se străduiesc să servească societatea, nu să obțină beneficii personale.