Decesul Papei Francisc a generat un ecou public vast, demonstrând influența semnificativă a Bisericii Catolice în Spania. Acest context actualizează întrebarea privind respectarea principiului laicității statului, consacrat în Constituție.

În istoria Spaniei, cu excepția unor perioade izolate, s-a observat o interacțiune strânsă între putere și Biserica Catolică. Dictatura lui Franco, de exemplu, a făcut din catolicism religia oficială. Constituția din 1978 a proclamat libertatea religioasă și caracterul laic al statului, totuși, acest lucru nu înseamnă o separare completă a bisericii de stat.

Constituția prevede cooperarea statului cu Biserica Catolică și alte organizații religioase. Cu toate acestea, în această cooperare se observă o asimetrie. Biserica Catolică are un statut special, reflectat în acordurile cu Vaticanul din 1979. Aceste acorduri prevăd finanțarea activităților bisericii, inclusiv acordarea de asistență religioasă în spitale, închisori și forțele armate. Preoții, selectați de biserică, primesc salarii de la bugetul de stat, iar biserica este scutită de plata unor taxe.

În același timp, cooperarea cu alte confesiuni, începută în 1992, este diferită. Finanțarea altor organizații religioase este limitată, și ele nu au aceleași privilegii ca Biserica Catolică. De exemplu, în forțele armate, serviciul religios este asigurat doar de preoți catolici. Finanțarea altor organizații religioase se realizează prin intermediul Fundației pentru pluralism și conviețuire, dar fondurile trebuie direcționate către proiecte specifice de integrare socială și culturală.

Această situație creează un dezechilibru. Este necesar să se dezvolte un cadru normativ unitar pentru asistența religioasă și exercitarea cultului în toate locurile publice, pentru a asigura egalitatea. De asemenea, este necesar să se revizuiască finanțarea organizațiilor religioase, eventual oferind cetățenilor posibilitatea de a dona în mod voluntar pentru nevoile comunităților religioase prin declarațiile fiscale.

Deși Spania a înregistrat progrese semnificative în afirmarea laicității din 1978, mai este mult de lucru pentru a obține o egalitate reală între organizațiile religioase.