Planul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru combaterea pandemiilor se confruntă cu obstacole semnificative din cauza lipsei de finanțare și a opoziției politice, în special din partea Statelor Unite. Cu toate acestea, în ciuda acestor dificultăți, planul rămâne crucial.

Obiectivul principal al planului este reducerea inegalităților dintre țări în ceea ce privește accesul la vaccinuri, medicamente și diagnostice. Experiența pandemiei de COVID-19 a demonstrat viteza cu care poate avansa știința atunci când este susținută financiar, dar a dezvăluit, de asemenea, nedreptăți flagrante. Personalul medical din țările sărace nu a putut fi vaccinat până când ultimul cetățean occidental nu a primit toate dozele necesare și chiar mai multe.

Această situație nu este doar nedreaptă, ci și greșită din punct de vedere epidemiologic. Medicii nevaccinați contribuie la răspândirea virusului. Milioane de oameni au murit fără acces la vaccinuri, în timp ce în unele țări vaccinurile au expirat. Pandemiile nu cunosc frontiere, prin urmare, medicina nu ar trebui să le cunoască nici ea. Echitatea și coordonarea internațională, aspecte cheie ale acordului OMS, reprezintă o necesitate științifică.

Țările care detectează un virus cu potențial pandemic trebuie să împărtășească secvența genetică a agentului. În compensație pentru această transparență, acestea vor primi gratuit 10% din medicamentele solicitate și încă 10% la un preț redus. Alte puncte ale planului vizează prevenirea colapsului distribuției internaționale a produselor medicale esențiale, cum ar fi măști, respiratoare și sisteme PCR pentru testele genetice. Țările care finanțează cercetarea cu bani publici trebuie să împărtășească tehnologia rezultată, să faciliteze licențierea și să garanteze prețuri accesibile.

Succesul planului va depinde de bunăvoința guvernelor, care, așa cum a demonstrat experiența, poate lipsi în timpul unei pandemii. Refuzul lui Trump de a sprijini multilateralismul dăunează grav sănătății globale, iar OMS este acum mai necesară ca niciodată. Ineficiențele sistemului de cooperare globală pot și trebuie îmbunătățite, dar demolarea sistemului nu este soluția. Planul OMS, dimpotrivă, merge în direcția corectă.