Imaginează-ți o viață în care două zile din șapte ai trăi într-o stare de indulgență plenară. În acele două zile, nu ar trebui să stai la coadă la supermarket și ai găsi un loc de parcare perfect mereu așteptându-te, chiar unde și când ai nevoie. Ai fi stăpâna telecomenzii; ai putea alege să vezi serialul care îți place, fără a fi nevoie să argumentezi, să convingi sau să negociezi, și, dacă ai vrea, te-ai putea arunca pe jos cu o pungă de gustări sărate la stânga și bucăți de brânză la dreapta, fără a auzi comentarii despre dacă ora unsprezece dimineața este o oră decentă pentru a te juca pe consolă, la vârsta ta, cu un copil și casa neluată.

Ai beneficia de libertate totală de a-ți alege timpul liber. Nu ar trebui să petreci dimineața liberă făcând puzzle-uri pentru copii sub cinci ani sau repetând cu voce tare tabelele de înmulțire. Ai putea să nu mergi la plajă pentru că nu ai chef, să fugi la bar și să bei un pahar de vin sau să petreci dimineața la dealerul Chrysler din centru, doar uitându-te. Dacă ai vrea să mergi la cinema, floricelele de porumb ar fi mereu proaspete, sala pe jumătate goală, iar biletele cu reducere. Asta înseamnă să lucrezi sâmbăta și duminica și să ai liber luni și marți, tovarășă: o oază divină de sănătate mentală în timp ce partenerul este la serviciu și copiii la școală.

Dacă, ca mine, ai mai mult suflet de bursuc decât de miel, dacă spiritul tău nu este gregar, ia notă: este o strategie excelentă pentru a evita mesele de familie, cinele de grup și zilele generale de curățenie. Și nu numai că vei putea scăpa basma curată, dar vei fi admirată și compătimită. Epopeea renunțării și a sacrificiului au fost întotdeauna cortina de fum perfectă pentru cei care practică nobilele arte ale fugii și eschivării.

Femeile care ne-au precedat au avut mult mai greu. Timpul lor a fost subordonat narațiunii concepute de acei bărbați care consideră că jumătate din cuplu care stă acasă având grijă de copii și bătrâni, spălând rufele și pregătind cina, măturând și ștergând praful, are o viață minunată, călcând fără griji, fredonând cu un pahar de vin în mâna stângă, urmărind telenovele, susținută de sarcina grea și suferită a celui care merge „să facă America” în fiecare zi la o muncă adevărată. În mod curios, acesta este același tip de bărbat care dispare să facă o tură cu bicicleta sau să facă drumeții în fiecare weekend la prima oportunitate, sau care, atunci când trebuie să stea singur cu cei doi, cei patru și pisica, la o oră după ce ai ieșit pe ușă — poate să mergi la medic, poate pentru că tatăl tău moare, dar întotdeauna din cauza unei forțe majore — arată cu aceeași privire de groază pe care ar avea-o un gândac de bălegar care, după un zbor acrobatic, ar fi aterizat pe spate și nu ar reușit să se întoarcă.

Acum că aura de perfecțiune a ideii de familie convențională se estompează, că turbomodernitatea a tras de pătură și a dezvăluit umbrele, corsetele și cantitatea de cârpe murdare cu care este construit idealul căminului familial perfect, noi, femeile, avem o oportunitate de aur de a reformula meseria de bucătar și de a o prezenta ca o carieră profesională ideală pentru toate cele care doresc, de fapt, să meargă inversul lumii. Fii chef. Este o strategie magnifică pentru a locui într-o lume plină de norme, așteptări și reguli sociale, găsind o potrivire care să-ți respecte natura, și un pretext imbatabil atât pentru a deraia de la rolurile tradiționale de gen, cât și pentru a evita fără probleme angajamente incomode: întâlnirile sau planurile anterioare pot fi anulate, dar munca continuă să se bucure de statutul de sfânt și nimeni nu te presează să nu răspunzi la chemarea datoriei. Nu li se întâmplă lor, nu văd de ce ar trebui să fie diferit pentru noi.

Ce mare oportunitate pentru sectorul de alimentație publică de a fi cu adevărat creativ! A reformula mitul fondator al meseriei, a demonta povestea eroului care se sacrifică sâmbăta, duminica și în sărbători la o muncă care, după cum se știe, este foarte sclavă, și a o relansa ca ceea ce este: un cadru perfect pentru ca noile generații să poată desfășura o nouă paradigmă a libertății relaționale.