Mulți migranți care au primit ordin de deportare din Statele Unite aleg să se ascundă de autorități, temându-se de expulzarea din țara pe care au părăsit-o în căutarea unei vieți mai bune. Povestea Andreei din Texas este una dintre multele.

Andrea, o tânără din Venezuela, s-a confruntat cu un ordin de deportare din cauza unei greșeli în data înfățișării la tribunal pentru cazul său de imigrare. Acum locuiește într-o rulotă cu fiica ei mică, evitând contactul cu poliția, deoarece acest lucru ar putea duce la arestare și expulzare. Viața ei constă în beneficii modeste de la tatăl copilului și ajutor de la prieteni. „Sunt aici, dar nu fac nimic. Nu am acte, nu am avocat, nu am adresă, nu am școală pentru fetița mea. Nu am nimic. Nu vreau să ajung la închisoare”, spune Andrea.

Un alt exemplu este Tomás, un cubanez care și-a pierdut permisul de ședere din cauza unei condamnări pentru posesie de marijuana. Se află într-o stare de incertitudine, deoarece Cuba practic nu acceptă deportați. Tomás este obligat să se prezinte în mod regulat la serviciul de imigrare, fără a avea posibilitatea de a-și planifica viitorul. Își câștigă existența din fotografie, dar perspectivele sale sunt sumbre.

Avocatul specializat în imigrare Danay Rodríguez recomandă ca, în astfel de cazuri, să se înceapă imediat procedurile judiciare. „Acest lucru permite unei persoane să rămână în țară până când cazul este judecat”, explică ea. De asemenea, recomandă căutarea ajutorului în organizații de caritate sau la avocați care lucrează pro bono, deoarece costul serviciilor unui avocat poate fi inaccesibil. Cu un plan juridic bun, nu numai că se poate suspenda ordinul, dar și anula, a adăugat Rodríguez.

Povestea lui David arată o altă parte a problemei. După eliberarea sa la granița cu SUA, nu i s-a explicat statutul său și a aflat despre ordinul de deportare după un timp. Nu poate lucra și se simte „parazit”, lipsit de posibilitatea de a-și ajuta familia.

Aceste povești reflectă situația dificilă în care se află mii de migranți din SUA, confruntați cu amenințarea deportării. Sunt forțați să aleagă între viața în umbră, riscând să fie reținuți, și perspectiva de a se întoarce în țara de origine, unde au, după cum cred ei, „mai puțin”.