În limbajul jurnalistic, se observă o tendință de simplificare, care duce la dispariția unor anumite construcții gramaticale. Una dintre aceste construcții este timpul mai mult ca perfectul, sau plusquamperfect. Acest timp verbal, care indică o acțiune care a avut loc înaintea altei acțiuni din trecut, este din ce în ce mai rar întâlnit în textele moderne.

Timpul mai mult ca perfectul este folosit atunci când este necesar să se indice o acțiune care s-a încheiat înaintea altei acțiuni din trecut. De exemplu, „Sora mea a vrut să-mi repare calculatorul, dar eu deja îl donasem științei” (în loc de „donasem”). Sau: „Aș fi alergat la maraton dacă nu aș fi băut atât de mult”.

Lingviștii au dat acestui timp verbal un nume frumos: plus-quam-perfecto, ceea ce înseamnă „mai mult decât perfect”. El depășește timpul trecut obișnuit. Gramatica presupune că acțiunea trebuie să fie finalizată. „Am terminat” – este timpul perfect. „Terminam”, „voi termina” sau „termin” – nu.

Timpul mai mult ca perfectul are o origine latină. În latină, verbul perficio (de la per-facio) înseamnă „a duce o acțiune la bun sfârșit”. Perfectio se referea la ceea ce a fost finalizat. Pentru romani, o casă era perfectă dacă era construită; acest lucru era logic. Nu putem considera o casă perfectă dacă nu are ușă.

În limba modernă, plusquamperfectul este „mai mult decât finalizat”. De exemplu: „Verișoara mea deja luase cina când a luat cina la tine acasă”. Astfel, ea a „perfecționat” cina de două ori.

Autorul articolului observă cu regret că plusquamperfectul dispare din jurnalism. De exemplu, în loc de fraza: „Opt municipalități au suspendat cursurile din cauza ploilor abundente. Universitatea din Valencia a luat aceeași decizie în seara precedentă”, ar fi fost mai bine să se spună: „Opt municipalități au suspendat cursurile (...). Universitatea din Valencia luase aceeași decizie în seara precedentă”. De asemenea, plusquamperfectul este potrivit în cazul Papei Francisc: „Papa Francisc a ieșit din spital pe 23 martie și a apărut public ultima dată duminica aceasta în Piața Sf. Petru”. Ar fi fost corect să se spună: „Papa Francisc ieșise din spital pe 23 martie și a apărut public duminica aceasta”.

În concluzie, autorul menționează că simplificarea sintaxei duce la sărăcirea limbii. Utilizarea plusquamperfectului, dimpotrivă, face limbajul mai precis și expresiv.