Recent republicat în două volume, romanul lui Roger Martin du Gard, "Les Thibault", a stârnit din nou dezbateri despre locul acestei opere în istoria literaturii. Scriitorul francez, laureat al Premiului Nobel în 1937, a creat o frescă vastă care acoperă mai multe decenii din viața familiei Thibault pe fundalul evenimentelor istorice.

Romanul, format din opt părți, este un exemplu de naturalism, care urmărește o reflectare obiectivă a realității. Autorul a căutat să recreeze epoca decăderii Vechiului Regim, să arate evenimentele Primului Război Mondial. Personajele principale, frații Antoine și Jacques, simbolizează diferite tipuri de oameni și ciocnirile lor cu realitatea. Fratele mai mare, Antoine, medic, întruchipează ordinea și raționalitatea, în timp ce Jacques, cu spiritul rebel, caută aventuri și libertate.

Cu toate acestea, criticii observă că "Les Thibault" este inferior din punct de vedere al măiestriei literare față de autori precum Flaubert, ale cărui opere au devenit vârful modernismului. Stilul lui Martin du Gard, în ciuda dorinței sale de obiectivitate, pare mai puțin expresiv și nu are profunzimea și capacitatea de a captiva imaginația cititorului, ca în cazul lui Flaubert.

Influența războiului, principalul eveniment istoric din roman, este dezvăluită doar în cel de-al doilea volum. Spre deosebire de Flaubert, care, potrivit criticilor, deschide uși spre imaginație, Martin du Gard aduce încheierea, ceea ce face din opera sa ultimul suflu al realismului tradițional.

În general, republicarea "Les Thibault" oferă o oportunitate pentru noii cititori de a face cunoștință cu această lucrare, dar subliniază și modul în care gusturile literare se schimbă și cât de greu este să menții relevanța pentru operele scrise într-o anumită epocă. Romanul, în ciuda amplorii și ambițiilor sale, nu rezistă comparației cu opere mai moderne și inovatoare.