Violența sexuală asupra copiilor ca armă de război în Sudan

În lunga listă de abuzuri comise împotriva populației civile de la începutul războiului civil din Sudan, acum aproape doi ani, există încă multe zone gri care nu au putut fi documentate suficient pentru a cunoaște amploarea tragediei. Unul dintre domeniile despre care se transmit cele mai puține informații, parțial din cauza stigmatului social, a lipsei de servicii și a temerii de ostracizare și represalii, este violența sexuală, în special violurile. Și situația este deosebit de delicată atunci când victimele sunt copii.

Un raport publicat marți de UNICEF aruncă o nouă lumină asupra acestei crize. De la începutul anului 2024, cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, au documentat 221 de violuri împotriva copiilor, inclusiv patru cu vârsta de doar un an și alți 12, de asemenea, sub cinci ani. Din totalul supraviețuitorilor, două treimi sunt fete și restul sunt băieți, iar acestora li se adaugă încă 77 de cazuri de agresiune sexuală, mai ales tentative de viol. Datele colectate de agenția Națiunilor Unite pentru copilărie au fost compilate de furnizorii de servicii pentru victime.

Sulaima Ishaq, directorul Unității de Combatere a Violenței împotriva Femeilor, afiliată Ministerului Afacerilor Sociale din Sudan, asigură că în biroul ei au fost documentate 193 de violuri împotriva minorilor sub 15 ani de la începutul conflictului, adesea în cadrul căsătoriilor forțate, care afectează în mare parte fete minore. Nu este clar dacă unele dintre cazurile lor coincid cu cele colectate de UNICEF.

“Violența sexuală împotriva copiilor este o criză deschisă și în dezvoltare a cărei amploare nu o cunoaștem încă, dar cu siguranță este ceva care merită mult mai multă atenție”, constată Hala al Karib, director regional al Inițiativei Strategice pentru Femeile din Cornul Africii (SIHA), una dintre organizațiile cu cea mai mare prezență și rețea în Sudan, care a documentat, de asemenea, numeroase violuri împotriva minorilor de la începutul războiului.

De la începutul anului 2024, cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, UNICEF a documentat 221 de violuri împotriva copiilor, inclusiv patru cu vârsta de doar un an și alți 12, de asemenea, sub cinci ani.

Ishaq subliniază că violurile copiilor se încadrează într-o utilizare mai extinsă și sistematică a violenței sexuale ca armă de război în conflictul armat din țară, în special de către paramilitarii Forțelor de Sprijin Rapid. “Cea mai tânără supraviețuitoare [pe care am documentat-o] are 7 ani și cea mai în vârstă 76, deci nu există un tipar. Prin utilizarea violenței sexuale ca armă de război se încearcă atacarea femeilor indiferent de vârsta și condiția lor socială; nu contează. Scopul este de a dezumaniza comunități și de a le umili”, spune ea.

Cele 221 de violuri asupra minorilor înregistrate de UNICEF au avut loc în nouă state din Sudan, ceea ce sugerează că este vorba de abuzuri extinse. Acestea au avut loc, de asemenea, în contexte foarte diverse: în timpul invaziilor de orașe și al asalturilor asupra locuințelor, în care este frecvent ca violurile să fie comise în fața membrilor familiei victimei, sau în timp ce minorii fugeau de violență sau desfășurau activități cotidiene, cum ar fi mersul la piață. Aceste abuzuri au fost documentate, de asemenea, în timp ce copiii erau ținuți în case sau în centre de detenție, precum și în schimbul primirii de provizii esențiale, de exemplu, mâncare.

Raportul UNICEF subliniază, de asemenea, că persoanele strămutate intern, în special femeile și fetele, sunt deosebit de expuse la violuri în locurile unde caută refugiu și în cadrul comunităților gazdă, din cauza condițiilor de supraaglomerare, a faptului că se află singure și că trebuie să se deplaseze constant pentru a obține apă, mâncare sau a găsi puncte de igienă. Vulnerabilitatea lor este, de asemenea, exploatată de persoanele care le cer sex în schimbul unui refugiu sau provizii. Ca urmare a războiului, Sudan este țara cu cei mai mulți strămutați interni din lume, cu peste opt milioane de persoane care au fost obligate să-și părăsească locuințele.

Ishaq este de acord că multe dintre aceste episoade au loc în zone îndepărtate de front și percepute ca fiind sigure, unde multe femei și fete sunt victime ale abuzurilor sexuale și ale exploatării, inclusiv din partea membrilor familiei. “De aceea se denunță atât de puțin, pentru că oamenii încearcă întotdeauna să ascundă aceste lucruri dacă implică propriile familii sau mediul lor. Pentru că [în aceste zone percepute ca fiind sigure] de cele mai multe ori violurile nu sunt comise de străini, ci au loc în cadrul propriei comunități gazdă”, spune ea.

La respingerea familială și izolarea socială care însoțește de obicei victimele, în special în cazurile femeilor care au rămas însărcinate, se adaugă trauma psihologică și adesea infecții cu transmitere sexuală și leziuni grave.

Una dintre mărturiile cuprinse în raportul UNICEF este cea a unei femei adulte supraviețuitoare a violenței sexuale, care a fost reținută de bărbați înarmați într-o cameră împreună cu alte femei și fete. În relatarea sa, ea explică că, după ora nouă seara, un bărbat cu un bici deschidea ușa camerei în care se aflau, selecta o fată și o ducea într-o altă cameră. Acolo o violau. Femeia își amintește că a auzit fetele plângând și țipând și revenind după zori, aproape inconștiente, acoperite de sânge, plângând și vorbind incoerent.

Perpetratorii

Analiza UNICEF nu detaliază nici locurile din Sudan unde au fost comise violurile, nici pe cei care le-au comis. Dar Al Karib, de la SIHA, afirmă că, potrivit datelor organizației sale, aproximativ 90% dintre violuri, nu numai împotriva minorilor, sunt comise de membri afiliați Forțelor de Sprijin Rapid. Cazurile comise de soldați reprezintă aproximativ 1,5%, iar aproximativ 3% sunt atribuite membrilor grupurilor armate din Darfur sau ai unui grup armat puternic din sudul țării, SPLM-N. În restul, identitatea violatorului este necunoscută.

Cicatricile lăsate de acest tip de violență sunt foarte profunde și durabile. La respingerea familială și izolarea socială care însoțește de obicei victimele, în special în cazurile femeilor care au rămas însărcinate, se adaugă trauma psihologică și adesea infecții cu transmitere sexuală și leziuni grave, potrivit UNICEF. Raportul avertizează că, în contexte de fragilitate, cum ar fi un război, prevalența violurilor și a agresiunilor sexuale împotriva minorilor este de aproximativ două ori mai mare decât media mondială.

În paralel, Ishaq regretă că această creștere accentuată a cazurilor de violență sexuală împotriva minorilor de la începutul războiului a determinat un sector important al populației să adopte măsuri drastice pe care le consideră în mod eronat de protecție, cum ar fi mutilarea genitală feminină (MGF) și căsătoria infantilă. “Există oameni care cred că aceste măsuri vor oferi protecție [fetelor] împotriva violenței sexuale, și nu este cazul”, spune ea.

UNICEF avertizează că programele de combatere a acestui tip de violență din Sudan sunt alarmant de subfinanțate de comunitatea internațională, în ciuda solicitării unor bugete destul de mici. În acest sens, clusterul sau grupul de lucru pe probleme de gen din țară ar avea nevoie de aproximativ 83 de milioane de euro în cursul acestui an 2025 pentru a asista peste trei milioane de persoane, iar cel care lucrează pe teme legate de copilărie prezintă cifre similare.

La rândul său, Ishaq asigură că unitatea sa a colaborat cu agenția ONU pentru copilărie pentru a forma grupuri de femei tinere cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, însărcinate cu sensibilizarea cu privire la violență, exploatare și abuz sexual și cu lucrul pe teme de sănătate mintală în cadrul comunităților lor. Ea afirmă că ar dori să își extindă proiectul, care deocamdată a fost realizat într-un stat al țării. “Investiția în tinere le va ajuta și le va proteja. În plus, ele vor sensibiliza și comunitatea lor cu privire la prevenirea MGF și a căsătoriei infantile”, se arată încrezătoare.