În ultimii ani, mai ales din octombrie anul trecut, autoarea a vorbit mult cu tatăl său despre boală și moarte. Conversațiile, înregistrate pe telefon, păstrează sunetele metroului și ale străzii, amintind de timpul petrecut împreună. Tatăl, luptându-se cu boala, și-a împărtășit gândurile, iar fiicele l-au susținut.

În ziua în care tatăl a plecat, autoarea s-a grăbit spre el, ajungând într-un ambuteiaj. Își amintește despre modul în care au discutat despre temerile sale și despre propria sa anxietate. Când a sosit, tatăl era deja înconjurat de îngrijirea medicilor. El a vorbit despre familie, despre vise și a cerut o înmormântare modestă, exprimând dorința de a fi înmormântat în mare.

Prezentă la plecarea sa, autoarea, împreună cu familia sa, a simțit durere, dar și acceptare. Ea își amintește de acest timp ca de ceva care, în ciuda durerii, a fost frumos și perfect.