În câteva cuvinte
Peste trei milioane de sirieni s-au întors în țară după căderea regimului Al-Assad, dorind să-și refacă viețile, chiar dacă se confruntă cu lipsa locuințelor, șomajul și infrastructura distrusă. Reîntoarcerea lor, deși rapidă, pune provocări semnificative unei țări devastate de război.
Peste trei milioane de refugiați și persoane strămutate din Siria s-au întors în localitățile de origine în primul an de la căderea regimului Al-Assad. Această revenire masivă are loc în ciuda lipsei acute de locuri de muncă și a infrastructurii de bază distruse de aproape 14 ani de război neîntrerupt.
O femeie, Hanadi Ali Qana, care a petrecut 14 din cei 52 de ani de viață în Liban ca refugiată, a simțit o dorință copleșitoare de a se întoarce acasă. "A doua zi, eram deja aici", povestește ea despre reîntoarcerea în Alep, chiar dacă casa ei fusese devastată și economia locală la pământ. Decizia ei este împărtășită de până la 1,2 milioane de refugiați (majoritatea din Turcia, Liban și Iordania) și de aproape două milioane de persoane strămutate intern.
"Nu contează cât de mică este casa pe care o închiriem și pentru care ne chinuim să plătim. Acesta este locul meu, străzile mele, oamenii mei", afirmă Hanadi, care și-a deschis o modestă afacere cu șaorma în Alep.
Acest ritm rapid de revenire, deși alimentat de speranță, adaugă o presiune imensă asupra unei țări deja fragilizate. Potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), principalele provocări sunt lipsa locuințelor – aproape 70% dintre cei reveniți și-au găsit casele distruse – și șomajul, deoarece 70% nu își găsesc de lucru, apelând la munci ocazionale în construcții.
Costul reconstrucției este estimat de Banca Mondială la 200 de miliarde de dolari, iar experții consideră această sumă subestimată. Doar 58% dintre spitale sunt complet funcționale, multe sate nu au apă sau electricitate, iar agricultura a suferit pagube imense, ceea ce a dus la includerea Siriei pe lista ONU a "punctelor critice de foamete" până în 2026.
În ciuda acestor obstacole, sirienii precum Abdel Karim Ali și Mustafa Al Atrash demonstrează o reziliență remarcabilă, contribuind la reconstrucția comunităților lor. "M-am săturat să trăiesc pentru a munci și a dormi, a munci și a dormi, departe de țara mea", a declarat Mohamed Anan, care s-a întors din Danemarca. Decizia lor subliniază legătura profundă cu patria și dorința de a construi un viitor mai bun după ani de conflict.
