Problema locuințelor în Spania

Problema locuințelor a devenit una dintre principalele provocări pentru economia spaniolă. Un studiu detaliat al Esade analizează cauzele și posibilele soluții pentru complexitatea imobiliară, subliniind necesitatea unei reglementări bancare care să îmbunătățească accesul la credite și a unei oferte crescute de locuințe noi. Această combinație ar putea remedia dezechilibrul accentuat de îmbătrânirea populației și de creșterea turismului.

Factorii care contribuie la criza locuințelor

Într-unul dintre articole, Joan Monrás, profesor de economie la Universitatea Pompeu Fabra (UPF), descrie drept „furtună perfectă” cumulul de circumstanțe care au amplificat dificultățile în accesarea unei locuințe. Factorii includ evoluția demografică (creșterea speranței de viață), reglementările financiare post-criza din 2008, creșterea turismului (cu impact asupra cererii de locuințe și a creșterii închirierilor în scop turistic) și majorarea ratelor dobânzilor pentru combaterea inflației.

„Este foarte posibil ca unele dintre forțele care au declanșat furtuna perfectă să nu dispară”, notează Monrás, adăugând că scăderea continuă a ratelor dobânzilor de către băncile centrale „ar putea ajuta, cel puțin parțial, la reechilibrarea pieței de închiriere și a celei de vânzare-cumpărare”. Cu toate acestea, rezultatul final va depinde de intensitatea acestor forțe.

Dezechilibrul pieței de închirieri

José María Raya, profesor la Tecnocampus (UPF), subliniază că dezechilibrul de pe piața închirierilor „s-a tradus în creșteri susținute ale prețurilor începând cu 2015”, alimentate de oferta slabă de locuințe noi, din cauza lipsei de terenuri disponibile, a deficitului de forță de muncă, a creșterii costurilor de construcție (cu 30% peste nivelurile din 2019), a schimbărilor legislative și a productivității scăzute în sectorul construcțiilor.

Raya mai menționează că „insecuritatea juridică reclamată de proprietari” reprezintă „un obstacol major în calea închirierii de locuințe pe termen lung”. Proprietarii se simt neprotejați în fața riscului de neplată, a procedurilor lungi de evacuare și, în cazul grupurilor vulnerabile, a lipsei de alternative locative din partea administrațiilor publice.

Scăderea ratei de proprietate a locuințelor

Cristina Barceló și Laura Crespo, de la Banca Spaniei, analizează evoluția ponderii locuințelor în patrimoniul gospodăriilor. „Începând din 2011, se observă o scădere continuă a ratei de proprietate a locuințelor, care s-a redus cu 11 puncte procentuale, ajungând la 72% în 2022”, arată autoarele.

„În ultimii ani, prețurile mai mari ale locuințelor, atât la cumpărare, cât și la închiriere, au limitat, de asemenea, capacitatea de economisire a gospodăriilor și au condiționat procesul lor de acumulare de bogăție de-a lungul ciclului de viață”, adaugă ele. Prin urmare, avertizează că acumularea de bogăție netă de către gospodăriile tinere „a fost mai mică decât cea atinsă de generațiile anterioare la aceleași vârste, ceea ce implică o creștere a inegalității între generații”.

Alternative pentru sectorul rezidențial

Jordi Fabregat, membru al Consiliului Clubului de Real Estate Esade Alumni, propune alternative pentru sectorul rezidențial, având în vedere îmbătrânirea populației și creșterea numărului de persoane vârstnice. Acesta sugerează creșterea numărului de locuri în centrele rezidențiale („rata de asigurare a locurilor în centrele rezidențiale este de aproximativ 6,7%, mult sub media europeană de 18%”) sau crearea de „medii rezidențiale adaptate care oferă servicii personalizate, încurajând independența și participarea activă a persoanelor vârstnice în comunitate”.

Fabregat subliniază că, având în vedere evoluția demografică din Spania și creșterea speranței de viață, se estimează că ar putea fi nevoie de aproximativ 190.000 de locuri suplimentare până în 2030.