După izbucnirea conflictului din Sudan în 2023, peste 1,5 milioane de persoane au căutat refugiu în Egipt. Acest exod forțat a dus la o reevaluare a priorităților, într-un moment în care supraviețuirea devine scopul principal. Una dintre problemele puse sub semnul întrebării este practica exciziei genitale feminine, care încalcă drepturile omului și este interzisă în ambele țări, în ciuda ratelor ridicate de prevalență.

Potrivit ONU, peste 230 de milioane de femei și fete din întreaga lume sunt supuse exciziei genitale feminine, în principal în Africa. Un studiu recent realizat de organizațiile Equality Now și Tadwein în rândul refugiaților sudanezi din Cairo a dezvăluit modul în care noile condiții de viață influențează atitudinea față de această practică. Studiul a arătat că schimbarea legăturilor familiale, sărăcia și teama de condamnare pot contribui la renunțarea la excizia genitală feminină.

Naglaa Sarhan de la Equality Now a remarcat contradicții în cadrul comunității sudaneze: unii consideră că migrația va duce la abandonarea practicii, în timp ce alții se tem că închiderea comunității sudaneze din Egipt poate menține această tradiție.

Excizia genitală feminină este strâns legată de ideile de puritate, modestie și control asupra sexualității. Cu toate acestea, femeile cu un nivel mai ridicat de educație și cele care au suferit consecințele negative ale acestei practici sunt mai predispuse să o respingă. Decizia de a practica excizia este adesea colectivă, depinzând de legăturile familiale și sociale.

În ciuda interdicției, practica exciziei genitale feminine nu se oprește întotdeauna, ci uneori chiar „medicalizată”. Sudanezii din Egipt nu locuiesc în tabere de refugiați, ci sunt integrați în societate, dar mulți formează propriile cartiere „sudaneze”. În aceste zone, după cum arată studiul, temerile legate de stigmatizarea socială și comportamentul fiicelor într-o țară nouă pot contribui la menținerea tradiției.

În același timp, factori precum absența multor femei în vârstă din familiile care au rămas în Sudan, dificultățile economice și necesitatea de a rezolva probleme de bază pot duce la renunțarea sau amânarea practicii. Studiul notează că vârsta la care sudanezele sunt supuse exciziei a crescut, începând cu 10 ani.

Sarhan subliniază că situația economică și socială a refugiaților ar putea reduce prioritatea exciziei genitale feminine pentru familiile sudaneze în condiții de conflict. De asemenea, ea subliniază numărul limitat de moașe sudaneze în Egipt, care efectuează de obicei excizia, ca un factor care forțează familiile să amâne decizia.

În același timp, lipsa protecției juridice a refugiaților în Egipt poate duce la o atitudine precaută față de reluarea practicii, care este, de asemenea, interzisă în țara de reședință. Yosra Mohamed de la Tadwein subliniază importanța colaborării cu moașele sudaneze, la care se apelează pentru ajutor. Ea crede că acest moment este crucial, până când familiile sudaneze se vor stabili și vor începe să caute modalități de a menține practica.

Maysoun Mohamed, o sudaneză care locuiește în Egipt din 2017, lucrează la proiecte de sensibilizare cu privire la excizia genitală feminină. Ea consideră că o modalitate eficientă este organizarea de seminarii pe probleme de drept și sănătate, în special pentru comunitățile cu un nivel scăzut de educație. De asemenea, ea face apel la cooperarea cu autoritățile egiptene pentru a face intervențiile mai eficiente.

Yosra Mohamed de la Tadwein subliniază că orice cazuri de excizie genitală feminină vor avea loc în cadrul comunităților sudaneze. Ea insistă asupra colaborării cu moașele, la care se cere ajutor. Momentul este „crucial”, înainte ca familiile din Sudan „să înceapă să caute ajutor sau modalități de a continua practica”, insistă Yosra Mohamed. „Când se vor stabili și vor intra în contact cu familiile egiptene, ambele comunități își vor împărtăși experiențele, va exista un schimb de informații și nu știm ce se poate întâmpla”, avertizează ea.