La 12 iunie 1985, Spania a semnat acordul de aderare la Comunitatea Economică Europeană (CEE), un eveniment istoric care a avut loc la 1 ianuarie a anului următor. De-a lungul a patru decenii, eurooptimismul spaniol, în ciuda unor provocări, și-a demonstrat rezistența.

Aderarea la UE pentru Spania a însemnat nu doar dezvoltare economică, ci și consolidarea democrației. Joaquín Almunia, pe atunci ministru al Muncii și ulterior comisar european, a subliniat că Europa a contribuit la consolidarea democrației în Spania, iar fără apartenența la UE, viitorul țării ar fi fost mai incert.

Cu toate acestea, eurooptimismul în Spania, la fel ca și în alte țări, se confruntă cu provocări. Creșterea popularității forțelor de extremă dreapta, precum partidul VOX, este un simptom al acestor provocări. Cu toate acestea, Spania rămâne una dintre țările cu cea mai pro-europeană opinie publică.

Experții notează că apartenența la UE a contribuit la disciplina internă a Spaniei, la implementarea reformelor și a politicilor care, altfel, ar fi fost mai dificil de realizat. Spania, ca și înainte, se remarcă printre statele membre prin poziția sa pro-europeană, în ciuda eurocepticismului în creștere în anumite cercuri politice.

Fostul vicepreședinte al Comisiei Europene, Margaritis Schinas, subliniază că, pentru țări precum Spania și Grecia, aderarea la UE a fost un pariu pe modernitate și un eveniment istoric. El menționează că Spania, în ciuda unor probleme, rămâne un jucător influent pe scena europeană. Cu toate acestea, pentru a spori influența, este necesară o înțelegere între forțele politice majore, precum PSOE și PP.

În general, în ciuda provocărilor și criticilor, eurooptimismul în Spania rămâne o forță semnificativă, iar țara continuă să joace un rol important în proiectul european.