Barcelona – Noile reguli elaborate de Parlamentul Cataluniei pentru reglementarea funcționării mass-mediei ridică semne de întrebare în rândul experților. Scopul este de a limita activitatea așa-numitelor „pseudo-mass-media”, dar, potrivit specialiștilor, eficacitatea acestor măsuri rămâne în discuție.

Una dintre principalele probleme subliniate de experți este lipsa unei definiții clare a „mijlocului de informare în masă” și a „jurnalistului”. Acest lucru poate duce la probleme cu aplicarea noilor reguli și la limitarea libertății de exprimare.

„Nu se poate folosi tema acreditărilor ca un subterfugiu pentru a limita libertatea de informare, făcând-o să depindă de forma de proprietate a mass-mediei pentru care lucrează jurnalistul”, consideră Ana Carmona, profesor de drept constituțional la Universitatea din Sevilla. „Problema principală este că, sub pretextul dezinformării, pot fi cenzurate mass-media incomode”, o completează Isabel Serrano, profesor de drept al informației la Universitatea Complutense.

Javier Sierra-Rodríguez, profesor de drept constituțional la UNED, subliniază contradicția dintre noile reguli și lipsa unei definiții juridice actualizate a mass-mediei. Definiția actuală, utilizată de parlament, se referă la mass-media „instituționalizată”, adică cele înregistrate ca companii jurnalistice cu organizare internă și identificare fiscală. Sau, în cazul jurnaliștilor independenți, care lucrează pe bază de contract sau cu sprijinul unei mass-media cu astfel de caracteristici.

„Transformarea și diversificarea pe care le observăm în ultimii ani în sectorul comunicațiilor fac ca funcțiile sale în raport cu democrația să nu mai fie apanajul mass-mediei tradiționale”, explică Sierra-Rodríguez. El reamintește că Curtea Constituțională acordă jurnaliștilor o protecție sporită în fața cetățenilor pentru a putea informa, deoarece îi consideră pe cei care se află în cele mai bune condiții pentru a promova dezbaterea politică.

Javier Díaz Noci, profesor de jurnalism la Universitatea Pompeu Fabra, consideră că reglementarea parlamentului, de exemplu, nu ia în considerare jurnaliștii cu un anumit prestigiu, care decid să părăsească marile mass-media și să-și continue cariera în mod independent. Un exemplu de astfel de profesionist este jurnalista germană Anne Will. După ce a plecat de la una dintre cele mai cunoscute emisiuni ARD, acum realizează un podcast săptămânal de jurnalism politic și are 100.000 de urmăritori pe X. „Protecția acestor noi forme de comunicare este o datorie pentru sistemele juridice”, adaugă Carmona.

Normele parlamentare includ un acord de cooperare cu Consell de la Informació de Catalunya (CIC), care va decide cu privire la adecvarea mass-mediei pentru acreditare. Serrano consideră pozitiv faptul că, cu ajutorul CIC, se încearcă autoreglementarea profesiei, dar reamintește că, în cele din urmă, „puterea sa coercitivă și de sancționare este nulă” și, în plus, multe mass-media de anvergură națională nu participă.

În parlamentul catalan sunt acreditați 382 de profesioniști din 52 de mass-media diferite. Acordul include, de asemenea, reguli de conduită care urmăresc menținerea ordinii și disciplinei. Sierra-Rodríguez consideră că lipsește un sistem de garanții, precum și posibilitatea de a contesta impunerea sancțiunilor.

Conducerea comunicării parlamentului asigură că acest punct și gradarea sancțiunilor vor fi abordate în cadrul unei reforme viitoare a regulamentului Camerei. În ceea ce privește timpul de răspuns, acesta a depins întotdeauna de tipul de acreditare. Timpul maxim, se explică, va fi echivalentul a 30 de zile de tăcere administrativă.