Părăsirea căminului familial este un pas complicat pentru tinerii români de zeci de ani.

Părăsirea căminului familial este un pas complicat pentru tinerii români de zeci de ani. Conform datelor Consiliului Național al Tineretului din România (CNTR), doar 14,8% dintre persoanele sub 30 de ani au reușit acest lucru până la mijlocul anului trecut, cel mai scăzut procent din 2006. La această dramă se adaugă și modul în care se întâmplă. CNTR a dezvăluit în ianuarie că 30% dintre tinerii care au trecut acest prag au încă nevoie de sprijinul terților pentru a face față cheltuielilor de locuință.

Andrea García, o tânără de 25 de ani din Asturia, este în ultimul an al unei duble specializări

Andrea García, o tânără de 25 de ani din Asturia, este în ultimul an al unei duble specializări și își îmbină studiile cu un loc de muncă de 30 de ore pe săptămână într-o cafenea, pentru care primește 900 de euro pe lună. Chiria unei camere în Madrid îi ia jumătate din salariu, fără a include utilitățile. Acest lucru o face să depindă de asistența părinților ei, care îi trimit în jur de 200 de euro lunar. “Să-ți dai seama că, deși muncești și împarți un apartament, tot ai nevoie de ajutorul părinților tăi este suprarealist”, se plânge ea. Ea își amintește, de asemenea, că în timpul unora dintre zilele intense de weekend nu poate evita să se gândească: “Nu prea are rost, pentru că nici nu-ți permite să trăiești cu adevărat bine sau să economisești”, comentează ea.

O persoană care a părăsit casa părinților îndeplinește condiția de bază pentru a intra în statisticile de emancipare

O persoană care a părăsit casa părinților îndeplinește condiția de bază pentru a intra în statisticile de emancipare, dar șeful departamentului socio-economic al CNTR, Javier Muñoz, pune la îndoială oportunitatea termenului. El se întreabă dacă cineva care este obligat să împartă locuința, să depindă de ajutor, să aibă un loc de muncă precar sau economii practic nule poate fi considerat pe deplin independent. “În cele din urmă, acea persoană nu este liberă pentru că este supusă unor condiții materiale care nu-i permit să-și dezvolte proiectul de viață”, reflectă el. În opinia sa, asistența terților s-a prelungit, în mare măsură, din cauza “unei pierderi extraordinare de putere de cumpărare” pentru tineri, cauzată de creșterea prețurilor, în special pe piața imobiliară, și de salarii care nu avansează în aceeași măsură.

Cei mai tineri angajați — cei sub 24 de ani — sunt singurii care nu și-au putut recupera nivelul salarial de la criza din 2008.

Cei mai tineri angajați — cei sub 24 de ani — sunt singurii care nu și-au putut recupera nivelul salarial de la criza din 2008. Acest lucru este reflectat în raportul “Tineret și Afaceri”, publicat în ianuarie de Fundația PwC, care avertizează că, deși salariul mediu a crescut cu 18% în ultimii 15 ani în România, până la 2.158 de euro pe lună, salariile tinerilor nu au depășit o medie de 1.102 euro, fără a include beneficiile sau veniturile din capital.

La aceste date se adaugă cele ale Băncii Naționale a României

La aceste date se adaugă cele ale Băncii Naționale a României, care descriu că gospodăriile formate din persoane peste 65 de ani sunt singurele care și-au crescut veniturile în ultimii 20 de ani. Prăpastia care separă diferitele generații nu face decât să se lărgească, iar lovitura recentă a pandemiei pare să-și fi făcut partea. În timp ce averea netă medie a gospodăriilor al căror cap de familie are între 65 și 74 de ani și între 35 și 44 a crescut cu 8,7% și, respectiv, 17,5% între 2020 și 2022; în acea perioadă, cea a celor conduse de cei mai tineri a rămas înghețată.

Donații de proprietăți și bani

Deținerea unei locuințe este un factor fundamental pentru a înțelege dificultățile cu care se confruntă tinerii. Lara Ruiz, de 23 de ani, a părăsit Santander pentru a studia în capitală în 2018 și a intrat pe piața muncii acum doi ani. A început ca stagiar și acum câteva luni a semnat un contract pe perioadă nedeterminată ca manager de social media, pentru care este plătită cu salariul minim ajustat la 30 de ore pe săptămână. În plus, dedică timpul rămas studiilor de masterat. În timp ce părinții ei plătesc chiria camerei sale, ea acoperă celelalte cheltuieli. “Această situație a început pentru că, fiind stagiar, mi-era imposibil să ajung la sfârșitul lunii, iar acum este mai mult ca un plan de viitor pentru a putea economisi”, explică ea. Ea speră să acceseze un credit ipotecar în câțiva ani, dar nu exclude nici să folosească acele economii pentru a continua să studieze. Ea recunoaște că este probabil ca următorul pas să fie să se mute cu partenerul ei. “Mi-ar plăcea să am mai întâi o fază de independență totală, dar știu că nu se va întâmpla”, spune ea cu resemnare.

În timp ce părinții Larei o pot ajuta să obțină un fond de economii pentru avansul unui apartament sau pentru formarea ei, alții optează pentru donarea directă de locuințe, proprietăți, acțiuni, vehicule sau chiar sume mari de bani copiilor lor. Profesorul de la Universitatea Complutense din Madrid și director adjunct al Fedea, José Ignacio Conde-Ruiz, indică noua longevitate ca un factor determinant pentru creșterea acestei practici. “Acum, din cauza îmbătrânirii, moștenești mult mai târziu, pentru că părinții tăi trăiesc mai mult și nu primești moștenirea în momentul în care ai avea cea mai mare nevoie de ea. Unii părinți avansează moștenirea pentru ca aceasta să poată ajunge mai devreme, la momentul potrivit”, explică el.

Aceste tipuri de transferuri au avansat cu 15% anual în 2024 față de anul precedent și au atins 199.047, un record istoric în seria Consiliului General al Notariatului (CGN). Potrivit notarilor, deși este imposibil de știut cu certitudine câte cesiuni corespund proprietăților sau numerarului, datele INE permit compararea faptului că anul trecut au fost cedate prin această modalitate aproximativ 23.000 de locuințe. CGN consideră că cea mai mare parte a creșterii înregistrate poate fi explicată printr-o tendință de sprijin patern pentru plata avansului unui credit ipotecar. Cifră care este strâns legată de o altă descoperire a CNTR: aproape jumătate dintre tinerii care plătesc o tranșă au avut nevoie de ajutorul altor persoane pentru a obține un credit ipotecar.

În fața acestei realități, Francisco Pérez García, director de cercetare al Institutului Valencian de Investigații Economice (Ivie), avertizează că trebuie să fim atenți la medii, deoarece există o mare eterogenitate între tineri. “Nu este aceeași situație cu cea a unui tânăr care provine dintr-un mediu familial favorabil și care are, de asemenea, un nivel bun de studii și poate accesa universitatea, cu cea a cuiva care are doar un nivel obligatoriu de studii și, în plus, provine dintr-un mediu familial nefavorabil”, subliniază el.

Obligați să se deplaseze

În ciuda datelor descurajatoare, Pérez García salută scăderile recente ale ratei șomajului în rândul tinerilor și reducerea contractelor temporare. “Crearea de locuri de muncă și reducerea precarității locurilor de muncă pentru tineri joacă în favoarea faptului că această diferență nu se extinde”, subliniază el. Pentru Muñoz, de la CNTR, mai este un drum lung de parcurs pentru a garanta un loc de muncă demn pentru cei mai tineri. “Problema pe care o aveam acum câțiva ani era că nu găseam un loc de muncă, dar odată rezolvată, ne-am putea dezvolta proiectul de viață, acum de multe ori nu este suficient pentru a putea fi emancipat și este nevoie de ajutorul terților”, subliniază el.

!function () { "use strict"; window.addEventListener("message", (function (e) { if (void 0 !== e.data["datawrapper-height"]) { var t = document.querySelectorAll("iframe"); for (var a in e.data["datawrapper-height"]) for (var r = 0; r < t.length; r++) { if (t[r].contentWindow === e.source) t[r].style.height = e.data["datawrapper-height"][a] + "px" } } })) }();

.raw_ .row {
display: -ms-flexbox;
display: flex;
-ms-flex-wrap: wrap;
flex-wrap: wrap;
margin-right: -15px;
margin-left: -15px;
}

.col-sm-6,
.col-sm-3,
.col-sm-4 {
box-sizing: border-box;
position: relative;
width: 100%;
min-height: 1px;
padding-right: 15px;
padding-left: 15px;
padding-bottom: 15px;
}

.col-sm-6,
.col-sm-3,
.col-sm-4 {
-ms-flex: 0 0 100%;
flex: 0 0 100%;
max-width: 100%;
}

.datawrapper-chart-height {
height: 404px !important;
}

@media (min-width: 576px) {

.col-sm-6 {
-ms-flex: 0 0 50%;
flex: 0 0 50%;
max-width: 50%;
}

.col-sm-3 {
-ms-flex: 0 0 25%;
flex: 0 0 25%;
max-width: 25%;
}

.col-sm-4 {
-ms-flex: 0 0 33%;
flex: 0 0 33%;
max-width: 33%;
}

}

.ep-headline {
color: #191919;
font-family: MarcinAntB;
font-size: 21px;
font-weight: 700;
line-height: 25px;
margin: 0;
}

.ep-headline + .ep-leadin {
margin: 0.5em 0 1em 0;
}

.ep-leadin {
color: #191919;
font-family: MarcinAntB;
font-size: 17px;
font-weight: 400;
line-height: 22px;
margin: 0;
}
.ep-notes {
color: #191919;
font-family: MarcinAntB;
font-size: 12px;
font-style: italic;
font-weight: 400;
line-height: 14px;
margin: 1em 0 0.5em 0;
}

.ep-sources, .ep-credits {
color: #a4a4a4;
font-family: MarcinAntB;
font-size: 14px;
font-weight: 400;
line-height: 16px;
margin: 1em 0 0 0;
}

.ep-sources + .ep-credits {
margin-top: 0.5em;
}

.ep-footer-wrapper > * > b, .ep-header-wrapper > * > b {
font-family: MarcinAntB !important;
}

.ep-footer-wrapper a:link,
.ep-footer-wrapper a:visited,
.ep-footer-wrapper a:hover,
.ep-footer-wrapper a:active,
.ep-header-wrapper a:link,
.ep-header-wrapper a:visited,
.ep-header-wrapper a:hover,
.ep-header-wrapper a:active {
color: inherit;
}

Acest sprijin poate reprezenta un efort mare pentru familii. Părinții Alexandrei Furnea, născută în România acum 23 de ani, au venituri variabile pentru că lucrează pe cont propriu, dar în unele luni transferă mai mult de 50% din ceea ce câștigă fiicei lor pentru a plăti chiria de 580 de euro pentru o cameră în Madrid. Furnea a venit în capitală din Córdoba — unde și-a petrecut aproape toată viața — pentru a studia o licență. Acum urmează un master și lucrează cu jumătate de normă ca stagiar, unde este plătită cu 300 de euro pe lună. Bursele de la Ministerul Educației (MEC), care acoperă taxele de școlarizare și îi oferă o sumă anuală, au fost principalul ei sprijin în ultimii ani, alături de ajutorul părinților ei. Cu toate acestea, având în vedere panorama, ea ia în considerare opțiunea de a se întoarce în orașul ei după terminarea studiilor. “Deocamdată cred că va trebui să mă întorc acasă la părinții mei sau să mă mut într-un oraș mai ieftin, pentru că pentru a găsi un loc de muncă care să-mi permită să trăiesc bine, îmi cer mulți ani de experiență”, povestește ea.

Cazul Furnea este un exemplu clar al modului în care mai mulți tineri își părăsesc căminul de origine și se mută într-o altă regiune în căutarea unor oportunități mai bune. Pentru Conde-Ruiz, creșterea a avut loc într-un mod mai omogen pe întreg teritoriul național în urmă cu câteva decenii, în timp ce acum s-a concentrat în centre urbane specifice. “Tinerii se simt obligați să se mute în orașele unde este loc de muncă, dar, la rândul lor, acestea au o problemă cu locuințele; așa că, dacă au părinți care îi pot ajuta, îi vor ajuta”, susține el.

“Cei care au norocul să locuiască în zona în care este locul de muncă pot rămâne acasă la părinții lor, dar alții trebuie să plece și, deoarece salariul pe care îl primesc nu este suficient de mare, trebuie, fie să împartă camere, fie să accepte sprijinul familiei”, adaugă el. Andrea García povestește că, deși are prieteni în orașul ei, Oviedo, care plătesc pentru un apartament întreg cât plătește ea pentru o cameră, există mai multe oportunități în orașele mari. “Simt că trebuie să alegem mereu între a ne sacrifica banii și stabilitatea sau cariera”, afirmă ea.

De la bani până la caserole

Directorul de studii sociale al Funcas, María Miyar, reamintește că, pe lângă ajutoarele economice sau patrimoniale deja menționate, părinții colaborează cu copiii lor în diverse moduri. “De la donații la notar, dar și oferind mâncare în caserole, primindu-i acasă pentru a le da de mâncare sau având grijă de nepoți, care este, de asemenea, un ajutor economic, prin atenuarea sarcinii pe care o poate implica plata unei creșe”, descrie ea.

Acesta este cazul Claudiei, o educatoare din Orense, de 29 de ani, care preferă să nu-și dea numele de familie. S-a întors de la Londra în Galicia într-o încercare de a evita costul ridicat al vieții în Regatul Unit pentru a constata că situația din Vigo nu este cea mai încurajatoare. După câteva luni de instabilitate a locului de muncă acoperind posturi vacante, ea a semnat recent un contract pe perioadă nedeterminată, de tip fix discontinuu, într-un cabinet de îngrijire a copiilor. Cu toate acestea, ea recunoaște că asistența familială “nu strică deloc”. “Uneori, mama îmi face o cumpărătură mare și umple congelatorul”, detaliază ea.

Miyar, de la Funcas, subliniază că “societatea spaniolă, ca și alte societăți din sudul Europei, se caracterizează prin rețele familiale de sprijin destul de intense; ceea ce este un avantaj, deoarece ameliorează suferința în momente de criză, când este mai bine să le ai decât să nu le ai”. Cu toate acestea, ea avertizează și asupra riscurilor ca aceste ajutoare să se extindă din ce în ce mai mult la cohorte mai mari. “A avea o societate în care suntem tineri pentru atât de mult timp implică o societate mai puțin îndrăzneață, cu mai puțină capacitate de inovare, pe scurt, mai puțin dinamică; dacă adăugăm la aceasta faptul că România îmbătrânește, nu este un viitor deosebit de încurajator”, subliniază ea.

Un alt aspect care este deosebit de îngrijorător pentru expert este impactul acestei dinamici asupra proiectelor familiale. “Dependența de părinți nu este foarte stimulantă pentru ca oamenii să decidă să își înceapă propriile proiecte; dacă vezi că nici măcar nu te poți întreține singur, este cu adevărat mai dificil să iei decizii cu privire la fertilitate”, avertizează ea. Claudia și partenerul ei și-au dat seama că instabilitatea locului de muncă i-a obligat să își modifice proiectul de viață. “Am vorbit despre cumpărarea unei case, dar este un lucru pe care nu-l putem face astăzi, există și problema de a avea copii, dar cred că va trebui să amânăm planurile”, conchide ea.