Poate că peste mult timp, când veți fi bătrân, vă veți aminti de ceea ce ați simțit în acea noapte. Era noaptea de Sânziene din 2025. Vă veți aminti foarte bine, deoarece tocmai împliniserăți 17 ani și obținuserăți o notă mare la examenul de admitere la universitate, ceea ce v-a permis să vă împliniți o mare parte din vise.

În întunericul plajei se auzeau cântece acompaniate de un acordeon și se vedeau focuri de artificii de la o petrecere îndepărtată. Acea senzație nu ați uitat-o niciodată. Zăceai pe nisip. Valurile loveau plaja în mod ritmic, cu o cadență bine măsurată. Pentru o clipă, fără să știi de ce, ai început să sincronizezi inconștient sunetul mării cu propria respirație, ca și cum ar fi născute din același impuls.

În plămânii tăi pătrundea o briză marină încărcată cu sare, care aducea strigătele de plăcere ale unor copii care săreau peste focuri prin flăcări. Într-adevăr, marea respira cu tine, bătăile valurilor erau aceleași pe care le simțeai în pulsul tău și în al acelei fete care era întinsă lângă tine, ținându-te de mână și privind stelele. Te vei întreba ce s-a ales de ea. Când ai ieșit de la universitate, te-ai gândit că vei cuceri lumea. Viața te-a dus pe diferite căi, cu succese și eșecuri. Ai îmbătrânit. Visele tinereții s-au adaptat declinului lent și inexorabil al corpului tău. Ai ajuns bătrân.

Tocmai ai împlinit 85 de ani. Arunci o privire înapoi și nu-ți amintești cine conducea, cine aspira să conducă, cine domnea sau încetase să mai domnească, în ce străduțe întunecate și noroioase era implicată politica; în schimb, cu siguranță îți vei aminti de râsetele pe care le-a adus briza mării în acea noapte de Sânziene din 2025, când tocmai împliniserăți 17 ani, pe o plajă plină de focuri și muzică. Atunci marea te-a învățat să-ți unești respirația cu cea a întregului univers, împreună cu prima iubire, acea fată care în întuneric te săruta cu buze sărate.