„Fiul meu este foarte inteligent”. „Al meu are întrebări care nu sunt specifice vârstei lui”. „Copilul meu este foarte irascibil, foarte intens, simte mult”.

Toate aceste afirmații, care pot părea deconectate, definesc același diagnostic: abilitățile înalte.

„Abilitățile înalte nu se referă doar la intelect, este un mod diferit de a înțelege lumea, de a simți, de a relaționa, de a învăța. Este mult mai mult”, explică psihopedagogul și mama unui copil cu abilități înalte, Maider Belda (Donosti, 47 de ani). Împreună cu fratele său, psihologul și inginerul Mario Belda (Donosti, 52 de ani), și Beatriz Belinchón (Madrid, 43 de ani), mama unei fete cu abilități înalte și avocat expert în drept internațional, au scris cartea *Copii cu abilități înalte. Să-i educăm fericiți* (RBA, 2025), un manual care oferă părinților și educatorilor chei pentru a identifica și a însoți acești minori, lucru pe care îl dezvăluie într-o conversație cu Джерело новини.

„Unii oameni cred că fiul lor nu are abilități înalte pentru că nu ia note bune sau îi este greu să înțeleagă matematica, dar s-ar putea să aibă. Poate că, ceea ce se întâmplă, este că posedă alte abilități uimitoare, cum ar fi faptul că îi place să stea în parc clasificând și observând tipare de comportament sau se pricepe foarte bine să descrie sau să-și dea seama de emoțiile celorlalți. Și trebuie să înțelegem că și aceasta este o abilitate înaltă”, detaliază psihopedagogul.

„Prima greșeală este să asociezi abilitatea înaltă cu performanța ridicată”, sintetizează fratele ei. „Este adevărat că acești minori pot avea o performanță superioară mediei, dar nu trebuie să fie întotdeauna așa”, spune psihologul. „Abilitatea înaltă este un potențiator, un potențiator al tuturor, atât al binelui, cât și al răului. De asemenea, este un potențiator al suferinței, al plictiselii. Și totul este mai intens”, rezumă și fondatorul Fundației Jasón: experți în Abilități Înalte (AA CC), care ajută acești minori și familiile lor în Donosti și Madrid. „Se poate întâmpla chiar ca acea performanță ridicată să presupună o obsesie și ca scăderea sub nota 10 să-i poată provoca băiatului o intensitate emoțională care restului lumii i se pare absurdă, dar pentru el un 9,5 la Matematică este ceva oribil”, exemplifică expertul.

Cum să dezvolți gândirea critică a copiilor prin povești

„Dacă nu există nicio dificultate evidentă, dar părinții au vreo suspiciune că fiul lor are abilități înalte, cel mai bine este să meargă la un psiholog sau pedagog pentru a face o evaluare începând cu vârsta de șase ani. Este o vârstă la care cel mic începe să înțeleagă și se lasă însoțit”, explică psihologul. „Dacă diagnosticul este pozitiv, primul lucru pe care trebuie să-l facă părinții este să se informeze și să se formeze, chiar înainte de a-i spune celui mic”, adaugă Belinchón, creatoarea blogului Copii cu abilități înalte. „De exemplu, în fundația noastră, formarea este axată pe învățarea caracteristicilor abilităților înalte”, spune Mario Belda, care adaugă că acolo părinții au ocazia să intre în contact cu alte familii care trec printr-un proces similar. Pentru psiholog, obiectivul este ca părinții să învețe, să citească, să asimileze toate informațiile, să recunoască ceea ce se întâmplă și astfel să fie capabili să-și însoțească fiul în cel mai bun mod.

„Părinții trebuie să știe, de asemenea, că sunt oglinzi ale copiilor lor”, spune Maider Belda. „De exemplu, dacă mă simt copleșită de faptul că fiica mea este intensă, înainte de a o duce la terapie pentru a lucra la intensitatea ei, trebuie să învăț eu să văd ce se întâmplă cu intensitatea mea. Pe scurt, pentru a putea ajuta pe cei mici, părinții trebuie să facă o muncă personală complexă”, reiterează ea. „Dacă am făcut această muncă și, de asemenea, am un mediu în care mă simt însoțită ca adult, ca mamă, am informații și știu despre ce este vorba în problema abilităților înalte, atunci acesta este momentul ideal pentru a-i comunica fiului meu diagnosticul. Și dacă nu pot singură, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să caut ajutor”, susține Belinchón.

Beatriz Belinchón, Mario Belda și Maider Belda, experți în abilități înalte, scriu împreună *Copii cu abilități înalte. Să-i educăm fericiți*. „Trebuie să țineți cont de faptul că nu este același lucru să-i explici unui minor de șase anișori ca să-i explici unui adolescent”, precizează avocata, „poate că un tânăr trebuie să știe de ce i se întâmplă în loc să știe ce i se întâmplă, pentru că probabil el știe deja, el a perceput asta, deci, de obicei, este mai ușor să-i comunici unui tânăr decât unui copil mic”. „Deși este adevărat că celor mici le este mai greu să înțeleagă, este, de asemenea, adevărat că părinții au mult mai mult de lucru cu ei, mai mult timp pentru a-i însoți și pentru a-i educa fericiți”, adaugă Mario Belda. „Cel mai important este ca, indiferent de vârstă, minorul să se simtă validat, să simtă că emoțiile sale sunt validate și să i se transmită că abilitatea înaltă este ceva minunat, care implică o responsabilitate, precum și dificultăți, dar că este ceva bun. Și, cel puțin pentru mine, printre excepționalități, abilitatea înaltă este bijuteria coroanei”, continuă el. Pentru psiholog, este esențial ca copilul să înțeleagă că, odată ce știe să gestioneze intensitatea pe care o are în interior, va cuceri lumea: „Dar mesajul trebuie să fie sincer, trebuie să-l creadă”.

Ce sfat le-ați da părinților care tocmai au aflat că au un copil cu abilități înalte? „Eu le-aș spune felicitări. Pentru că au un copil cu capacitatea de a face multe lucruri”, mărturisește Mario Belda. „Acum informează-te, formează-te, învață, însoțește, dar mai presus de toate: le-aș spune felicitări. Ce i-ai spune cuiva care câștigă la loterie 17 milioane de euro? Eu i-aș spune: „Felicitări, dar cere sfaturi. Nu-i cheltui pe toți, ai grijă”, exemplifică psihologul. „Eu le-aș spune că descoperirea faptului că fiul lor are abilități înalte i-a pus pe un drum nou pentru ei, vor cunoaște un alt stil de creștere și o altă modalitate de a educa și că cu siguranță acest lucru îi va face o familie mai bună”, argumentează Belinchón cu bună știință. „Mi-a plăcut foarte mult chestia cu felicitările”, împărtășește Maider Belda, „dar părinții nu trebuie să uite că este un copil, că fiul lor este încă un copil și că, indiferent de câte lucruri știe sau cât de complex pare gândirea lui, este un minor care are în continuare nevoie să se simtă în siguranță, protejat, îmbrățișat și iubit. Și, mai presus de toate, are dreptul să încerce lucruri, să se certe, să cadă, să greșească”.

Abilitățile înalte la școală

„În școli și licee este necesar ca profesorii și comunitatea educațională să înțeleagă că faptul că nu văd dificultatea nu înseamnă că un elev cu abilități înalte nu are nevoie de o adaptare sau de un însoțitor suplimentar”, spune Mario Belda. Pentru psiholog, acest lucru se datorează faptului că întregul sistem școlar este pregătit pentru centrul curbei lui Gauss: „Există o conștientizare destul de clară în societate că partea din stânga a curbei lui Gauss are nevoie de sprijin pentru a studia și pentru a, să spunem, duce cu succes drumul academic”. Din partea dreaptă, continuă el, „a celor care depășesc media, încă mai există o credință puternică în multe școli că, dacă copilul este inteligent, cu atât mai bine pentru el, așa îi va fi mai ușor. Și nu este așa”.

Expertul explică faptul că uneori întâlnește elevi cu dificultăți academice care încep să apară în ultimele etape ale școlii primare: „Până în acel moment, nu au trebuit niciodată să se străduiască să meargă la cursuri și, dintr-o dată, da, și își dau seama că sunt foarte inteligenți, dar nu sunt ghicitori. Și atunci te întâlnești cu un copil care are abilități înalte în clasa a șaptea cu cinci note proaste și o respingere totală a școlii”. „Este ca și cum ai crede că, dacă fiul tău are 20 de milioane de euro, are viața rezolvată”, continuă el, „a avea atâția bani este o responsabilitate și trebuie să știi cum să-i gestionezi”. „Educatorii au un rol important atunci când se întâmplă acest lucru, deoarece se pare că putem ajuta pe cei mai puțin inteligenți, dar nu și pe cei mai inteligenți”, spune el.

Copii cu abilități înalte, părinți cu abilități înalte?

„Unii părinți nu-și dau seama că copiii lor au abilități înalte, deoarece și ei le au. Există o anumită componentă genetică”, explică Beatriz Belinchón, avocat și mama unei fete cu abilități înalte. Acest lucru provoacă, după cum asigură ea, generarea unei prejudecăți prin care, de multe ori, părinților le este greu să vadă ce se întâmplă: „De exemplu, dacă este un minor care se exprimă foarte bine, este foarte posibil ca adulții să nu se gândească la abilități înalte, deoarece pentru ei a se exprima bine este ceva obișnuit, ceva de acasă”. „Dacă își dau seama, de obicei se întâmplă la zile de naștere sau întâlniri ale copiilor cu alți părinți, când își compară copiii cu semenii lor și, chiar și așa, este posibil să nu-și dea seama, deoarece trecerea de la inteligent la abilitate înaltă nu este atât de ușoară”, subliniază ea.

„Uneori avem nevoie de un factor extern pentru a ne da seama că fiul nostru are abilități înalte”, adaugă psihopedagogul Maider Belda. „Dar nu numai în ceea ce-l privește pe copil, ci și în ceea ce-i privește pe părinți, care își dau seama brusc că experiențele lor cu fiul lor sunt foarte diferite de cele ale altor părinți cu copiii lor mici, că poziția lor de mamă sau de tată este, de asemenea, diferită”. Belda explică faptul că, uneori, acești părinți nu știu dacă să comenteze sau nu anumite lucruri cu alți adulți de teamă că nici ei nu se vor integra, „nu numai copilul este cel care se simte nepotrivit, ci și tu te simți la fel”. Psihopedagogul dă un exemplu: „Majoritatea copiilor, la vârsta de cinci-șase ani, se află în faza de alfabetizare - învață să citească și să scrie - și grija mea pentru fiul meu la acea vârstă era că el voia să citească *Stăpânul inelelor*. Îmi spuneam: „Cred că nu este o carte de citit la vârsta de cinci ani, nu? Cum voi comenta acest lucru în grupul de părinți? Mi-a fost greu”.