În ultima perioadă, America Latină se confruntă cu o erodare a instituțiilor democratice, ceea ce pune în pericol stabilitatea și dezvoltarea regiunii. Acest proces afectează diverse țări, de la Mexic la Argentina, și se manifestă în diferite forme, de la slăbirea instituțiilor la intensificarea tendințelor autoritare.

Din 1991, când a avut loc prima summit-ul Iberoamerican la Guadalajara, devine tot mai evidentă o scădere paralelă a consensului democratic și a capacității de dialog în cadrul principalului forum regional. Această tendință este legată de ascensiunea la putere a guvernelor sau coalițiilor de guvernare, atât de stânga, cât și de dreapta, care pun sub semnul întrebării rolul tranzițiilor democratice din Spania și Portugalia ca model.

Procesele de tranziție, care au început în anii 1970 în Spania și Portugalia, au avut un impact pozitiv asupra proceselor de democratizare în țările din America Latină. Cu toate acestea, în ultimele decenii se observă o slăbire a acestor legături, explicată prin reorientarea comerțului și finanțelor Americii de Sud către China și a țărilor din America Centrală și Mexic către Statele Unite. În plus, își joacă rolul și intensificarea influenței diverselor forțe politice, care contestă atât modelul ibero-american, cât și paradigma constituțională a democrației și a drepturilor omului.

Experții notează diversificarea regimurilor autoritare în America Latină. Dacă anterior exemplele de declin democratic puteau fi observate doar în Venezuela, Nicaragua și Cuba, acum noi forme de autoritarism apar și în guvernele de dreapta. În Mexic, unde tranziția democratică a fost mai târzie, eroziunea democrației se manifestă în alegerea președintelui, ceea ce reduce independența și contragreutatea diviziunii puterilor.

Este important să se țină cont și de costurile sociale asociate tranziției către democrație la sfârșitul secolului al XX-lea. Politica neoliberală din multe țări a dus la creșterea inegalității și a sărăciei. În plus, se observă o tendință de reducere a programelor sociale, ceea ce agravează situația într-un număr de state. Pentru a repune în discuție situația din regiune, este necesară respingerea abordărilor simplificate, cum ar fi ideea existenței doar a dictaturilor de stânga sau că politica neoliberală este exclusiv prerogativa forțelor de dreapta. Retorica diplomatică regională trebuie să se schimbe pentru a reflecta noua realitate a unei regiuni dezbinate.

Eroziunea democrației are un impact negativ asupra cooperării în cadrul Comunității Ibero-Americane. Restabilirea consensului democratic va necesita eforturi, având în vedere polarizarea politică din regiune. Orice încercare de restabilire a platformei Ibero-Americane trebuie să țină cont de faptul că politica externă a guvernelor din America Latină și Caraibe se află într-o fază de revizuire profundă a principiilor democratice moștenite din epoca „războiului rece”. Realitățile de astăzi dictează noi cerințe.