Profesorul de psihologie José María Ruiz Vargas, specialist în memorie, subliniază că nostalgia poate fi o sursă puternică de energie și optimism. Într-un interviu, el vorbește despre mecanismele formării amintirilor, rolul emoțiilor și influența tehnologiei asupra memoriei noastre.

José María Ruiz Vargas, profesor de psihologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a dedicat 50 de ani studiului memoriei. El subliniază că suntem ceea ce ne amintim și că amintirile ne formează identitatea. În munca sa, el investighează modul în care sunt formate amintirile și modul în care acestea ne afectează viața.

Vargas își amintește propria experiență timpurie: modul în care tatăl său l-a învățat să numere. El menționează că amintirile timpurii sunt importante pentru formarea sentimentului de sine. De asemenea, el discută unde sunt stocate amintirile în creier, explicând că creierul este un sistem unic de memorie.

Profesorul vorbește despre faza de somn rapid (REM) și rolul acesteia în procesarea informațiilor primite pe parcursul zilei, precum și despre mecanismele responsabile pentru curățarea memoriei de informații inutile. Ruiz Vargas subliniază că, pentru a păstra amintirile, acestea trebuie folosite, altfel ele slăbesc. De asemenea, el subliniază importanța povestirii pentru consolidarea memoriei și formarea identității.

Vargas abordează, de asemenea, problema fiabilității memoriei, explicând că amintirile noastre sunt influențate de cunoștințele, convingerile, valorile și emoțiile noastre. El evidențiază rolul pozitiv al nostalgiei, care poate fi o sursă de optimism, și subliniază importanța emoțiilor pentru formarea amintirilor durabile. Potrivit acestuia, amintirile legate de tinerețe sunt deosebit de vii, deoarece în această perioadă a vieții experimentăm multe emoții noi și ne formăm identitatea biografică.

Vargas reflectă, de asemenea, asupra schimbărilor care au loc la vârsta înaintată. El menționează că odată cu vârsta, pot apărea amintiri noi, iar percepția timpului se schimbă. La vârsta înaintată, accentul se mută de la atingerea obiectivelor la bucuria vieții și comunicarea cu cei dragi.

În concluzie, Ruiz Vargas își exprimă îngrijorarea cu privire la influența tehnologiei asupra memoriei, menționând că aceasta poate servi drept ajutor extern, dar poate provoca, de asemenea, probleme de motivație și învățare.