Întrebarea dacă aerul poate fi perceput ca o entitate materială, capabilă să explodeze, este reflectată în memoriile lui Ramón J. Sender despre Războiul Civil Spaniol. În cartea sa, „Contraatac”, el descrie senzația de „corporealitate a aerului” în timpul exploziilor, când aerul părea să se transforme într-un corp sfâșiat de grenade.

Din punct de vedere științific, aerul este un amestec de gaze cu masă și, prin urmare, cu greutate. Explozia unei grenade care conține trinitrotoluen (TNT) creează o schimbare bruscă a presiunii și temperaturii aerului, propagând unda de șoc. Acest efect creează impresia vizuală că aerul explodează, atunci când particulele sale se ciocnesc cu fragmentele de mare viteză.

Sender, descriind evenimentele acelor zile, subliniază că tocmai „corporealitatea aerului” este ceea ce a trăit. El a văzut nu doar exploziile în sine, ci și impactul lor asupra mediului. Astfel, aerul devine martorul și participantul la evenimentele tragice ale războiului, schimbând natura, transformând peisajul pașnic într-un adevărat infern.