Marea Britanie și Franța au făcut un pas istoric, convenind să-și coordoneze capacitățile nucleare. Această decizie, luată pe fondul instabilității geopolitice crescânde și al apelurilor către Europa de a-și asuma o mai mare responsabilitate pentru propria securitate, marchează o nouă etapă de cooperare între cele două țări.

Prim-ministrul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron au anunțat decizia într-o conferință de presă comună, subliniind importanța menținerii păcii și securității în Europa. Ei și-au exprimat intenția de a actualiza acordul istoric privind cooperarea militară pentru a proteja cetățenii și modul de viață al ambelor țări. „Începând de astăzi, adversarii noștri vor ști că orice amenințare extremă la adresa continentului va primi un răspuns imediat din partea celor două națiuni ale noastre”, a declarat Starmer.

Deși ideea sprijinului reciproc există din 1995, când a fost semnată declarația Chequers, și în ultima jumătate de secol au existat mai multe încercări de a aprofunda cooperarea nucleară, aceasta nu a fost niciodată atât de explicită. Franța a fost întotdeauna geloasă pe suveranitatea sa nucleară și, spre deosebire de Marea Britanie, s-a opus întotdeauna integrării în structurile NATO sub conducerea fermă a SUA. Paris face parte din grupul de planificare nucleară al Alianței, iar arsenalul său nuclear este dedicat apărării colective, dar nu participă la acordul operațional prin care Washington își staționează armamentul în baze europene sau permite avioanelor de luptă ale altor țări să transporte și să opereze cu rachetele sale.

Macron a menționat că această decizie aprofundează cooperarea atât în politica capacităților, cât și în activitățile operaționale. „Am decis să înființăm o structură comună, un grup de control nuclear care va conduce această cooperare”, a explicat el. Descurajarea nucleară este concentrată exclusiv pe submarinele din clasa Astute, care transportă rachete balistice Trident, furnizate de Statele Unite, dar au capacitatea de a opera în mod autonom. Starmer a anunțat recent construcția, înainte de sfârșitul următorului deceniu, a unei duzini de submarine SSN-AUKUS. Această alianță este în centrul eforturilor de rearmare ale Londrei, care includ și acordul recent semnat de cooperare în domeniul apărării cu UE.

Pe lângă acordul de cooperare nucleară, Starmer și Macron au anunțat un proiect pilot pentru returnarea imigranților ilegali care traversează Canalul Mânecii. Proiectul, numit „one in-one out” (unul înăuntru-unul afară), prevede un schimb de aproximativ 50 de persoane pe săptămână. Londra va putea returna în Franța imigranții ilegali care sosesc pe coastele sale din zonele apropiate de Calais, iar guvernul francez va putea trimite pe teritoriul britanic persoane care au legături familiale pe insulă, cu condiția să nu fi încercat anterior să intre ilegal.

Aprobarea finală a acordului de migrație va depinde de instituțiile UE. Spania, Italia, Grecia, Malta și Cipru au trimis anterior o scrisoare Comisiei Europene, în care și-au exprimat îngrijorările cu privire la acordul dintre Londra și Paris.