Într-o lume în care planificarea a devenit aproape obligatorie, jurnalista și scriitoarea Leila Guerriero reflectă asupra valorii spontaneității și a vieții fără planuri stricte. În cronica sa, ea împărtășește reflecții despre motivul pentru care planurile i se par nu doar neatractive, ci uneori chiar apăsătoare.

Guerriero observă că planificarea este adesea asociată cu controlul, optimismul și dorința de previzibilitate. Cu toate acestea, în opinia ei, interesul excesiv pentru planuri poate suprima dorința și aspirația pentru nou. Ea subliniază că spontaneitatea, capacitatea de a urma dorințele și deschiderea către surprize fac viața mai bogată și mai interesantă.

Guerriero vorbește despre viața ei, unde, în ciuda respectării stricte a programului de lucru, nu există loc pentru planuri pe termen lung. Ea recunoaște că îi este mai ușor să planifice perioade scurte de timp, acționând în funcție de circumstanțe.

În loc de planuri, Guerriero preferă să-și urmeze dorințele și oportunitățile, fie că este vorba despre o călătorie în Indonezia, despre care a aflat de la un cunoscut, sau despre decizii spontane luate sub influența momentului. Ea subliniază că tocmai astfel de momente fac viața mai vie și mai memorabilă.

Guerriero își amintește, de asemenea, de copilăria sa, când vara era asociată cu libertatea absolută și lipsa planurilor. Ea subliniază că tocmai această libertate este cel mai valoros plan pe care ni-l putem imagina.

În concluzie, autorul îndeamnă să apreciem spontaneitatea și să nu ne fie frică să trăim fără planuri stricte, dându-ne posibilitatea de a ne bucura de fiecare moment și de a descoperi noi orizonturi.