Guvernul cubanez a recunoscut pentru prima dată de mulți ani existența sărăciei pe scară largă în țară, ca urmare a nemulțumirii sociale în creștere. Demisia ministrului Muncii și Securității Sociale, Marta Elena Feitó, este văzută ca un eveniment semnificativ, care indică o criză în guvern.

Recunoașterea situației dificile a poporului cubanez, forțat să supraviețuiască în condiții de criză economică, a fost rezultatul atât al presiunii societății, cât și al criticilor din partea reprezentanților Partidului Comunist. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, situația din țară se înrăutățește: în ultimii ani, au crescut cazurile de încălcare a drepturilor omului, inclusiv arestări de activiști și deteriorarea condițiilor de detenție în închisori.

Criza economică, agravată de pandemie, a dus la un exod masiv al populației din insulă, ceea ce a dus la o scădere a populației cu aproape 20% în ultimii ani. În ciuda acestui fapt, guvernul cubanez continuă să transfere responsabilitatea pentru dificultățile economice asupra embargoului economic al SUA, evitând în același timp recunoașterea propriilor sale greșeli în guvernarea țării.

La sărăcie și condițiile de viață dificile se adaugă criza energetică, care cufundă mari teritorii ale insulei în întuneric. Singura modalitate de a depăși această criză este deschiderea economiei către piața externă și respectarea drepturilor omului. Cuba nu mai poate aștepta.