În timp ce atenția publicului global este concentrată pe negocierile comerciale dintre UE și SUA, criza economică din Franța ar putea trece neobservată. Cu toate acestea, dificultățile cu care se confruntă unul dintre principalii parteneri comerciali sunt de interes major pentru economia mondială, inclusiv pentru România.

Franța este practic singura dintre marile economii care încearcă să facă față deficitului bugetar în creștere în condițiile unei recesiuni economice. Chiar și Italia a reușit să-și controleze deficitul, în ciuda unei datorii publice uriașe. Guvernul francez, condus de prim-ministrul François Bayrou, s-a confruntat cu necesitatea de a reduce cheltuielile cu aproximativ 44 de miliarde de euro, inclusiv reducerea zilelor libere și alte măsuri fiscale care au provocat o reacție negativă.

Elaborarea unui plan de ajustare care să liniștească piețele și, în același timp, să nu provoace rezistență acută sau paralizie politică, este o sarcină aproape imposibilă. Dificultatea constă în reducerea impozitelor pentru a stimula economia și, în consecință, echilibrarea finanțelor publice. În ultimii cinci ani, veniturile publice au scăzut cu 1,7% din PIB, ceea ce corespunde aproximativ eforturilor bugetare promise de planul Bayrou. Și, cu toate acestea, nu se observă o îmbunătățire semnificativă a creșterii sau a investițiilor.

Eroarea constă în diagnostic: Franța se confruntă cu diverse bariere în calea creșterii afacerilor și alte rigidități care au puțin de-a face cu povara fiscală care apasă asupra companiilor. Exportatorii francezi pierd cotă de piață, rezultând deficite comerciale cu alți parteneri europeni, care cresc de la an la an, în timp ce zone vaste ale țării își pierd afacerile, alimentând populismul.

Problemele structurale nu sunt rezolvate nici prin cheltuieli publice, Franța fiind campioana europeană la această categorie (doar Finlanda a contestat acest loc anul trecut). În mod surprinzător, printre cetățenii francezi este răspândită opinia despre deteriorarea serviciilor publice sau agravarea inegalităților, având în vedere volumul resurselor alocate cheltuielilor sociale: 19,2% din PIB, comparativ cu 16,9% în Spania și o medie de 16,4% în UE. Există în continuare erori în managementul și proiectarea beneficiilor sociale, aspecte care nu pot fi rezolvate pur și simplu prin alocarea unui volum mai mare de resurse bugetare acestor programe.

Economia României poate, de asemenea, să tragă învățăminte din situația din Franța. Este necesar să se acorde atenție nu numai sprijinirii cererii, ci și stimulării ofertei, dezvoltării antreprenoriatului și combaterii birocrației.

Tensiunile de pe piețele datoriei publice, care au apărut la începutul lunii aprilie după anunțurile privind tarifele din partea guvernului SUA sub Donald Trump, s-au atenuat, deși inegal. Datoria italiană a beneficiat cel mai mult, reducându-și prima de risc cu peste 40 de puncte de bază - adică diferența față de obligațiunea germană pe 10 ani, considerată cea mai fiabilă din Europa. Aceasta este de peste două ori mai mare decât scăderea înregistrată de obligațiunile franceze și spaniole. Pe de altă parte, prima de risc în România rămâne mai mică decât în Franța.

Este important de reținut că pentru a menține suveranitatea economică sunt necesare măsuri în timp util pentru a evita consecințele tragice la care poate duce refuzul de a recunoaște realitatea.