
În câteva cuvinte
Economiștii dezbat necesitatea introducerii taxelor pentru super-bogați pentru a consolida democrația și o distribuție mai echitabilă a bogăției.
În ultimii ani, numeroși economiști de renume au propus introducerea unor taxe pentru super-bogați. Această idee este dezbătută în contextul consolidării democrației și asigurării unei distribuții mai echitabile a bogăției.
Șapte laureați ai Premiului Băncii Suediei pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel au pledat pentru introducerea unei taxe asupra miliardarilor la nivel mondial, care, potrivit estimărilor lor, ar putea genera până la 250 de miliarde de dolari. Inițiativa, susținută de economiști precum Daron Acemoglu și Paul Krugman, vizează taxarea averilor celor mai bogați 3.000 de oameni din lume, ale căror plăți de impozit pe venit variază de la 0% la 0,6% din averea lor, ceea ce este semnificativ mai puțin decât contribuabilul mediu.
Scopul principal al acestor măsuri este de a combate modalitățile de evitare a impozitelor utilizate de cei mai bogați oameni. Economiștii notează că în Europa optimizarea fiscală se realizează adesea prin intermediul holdingurilor de familie, care acumulează dividende în afara sferei de acțiune a autorităților fiscale. Acest mecanism a fost interzis în SUA în 1930, ceea ce explică de ce bogații americani plătesc mai multe taxe (aproximativ 0,6% din averea lor) decât cei europeni (de exemplu, în Franța – doar 0,1%).
În Franța, în februarie a.c., Adunarea Națională a aprobat o lege privind introducerea unei taxe minime de 2% asupra averilor de peste 100 de milioane de euro. Scopul este de a asigura contribuția super-bogaților la cheltuielile publice la un nivel comparabil cu cel al francezului mediu. Cu toate acestea, inițiativa, care viza eliminarea privilegiilor pentru miliardari, a fost respinsă de Senat în iunie.
În ultimul deceniu, economiștii au propus diverse modalități de impozitare directă a bogăției ca o metodă mai practică și mai eficientă. În 2014, economistul Thomas Piketty, în lucrarea sa „Capitalul în secolul XXI”, a arătat că creșterea inegalității este legată de faptul că rentabilitatea capitalului crește mai repede decât economia în ansamblu. Prin urmare, el a propus introducerea unei taxe globale progresive pe capital.
Anul trecut, economistul francez Gabriel Zucman, primind o sarcină de la G-20, a propus introducerea unei taxe minime de 2% asupra milionarilor cu averi de peste 100 de milioane de euro. Această măsură ar neutraliza, de asemenea, sistemele fiscale regresive din Europa și ar permite colectarea a 67 de miliarde de euro în UE și 5,2 miliarde de euro în Spania. În iunie, Brazilia și Spania au prezentat o inițiativă globală pentru impozitarea super-bogaților, la care s-au alăturat Africa de Sud și Chile.
Impozitarea este fundamentul democrației reprezentative. Cetățenii trebuie să decidă cât să plătească taxe și pe ce să cheltuiască acești bani. Piketty a adaptat acest principiu la economia financiară modernă, considerând că este necesar să se impoziteze capitalul pentru ca „democrația să poată relua controlul asupra capitalismului financiar globalizat al acestei noi secole”. Nu este în joc doar o distribuție mai mult sau mai puțin corectă a impozitelor, ci însăși democrația.