
În câteva cuvinte
Curtea Constituțională din Spania a anulat reforma regulamentului Senatului, inițiată de Partidul Popular (PP), care viza blocarea legii amnistiei. Decizia Curții vine în urma unui recurs depus de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) și subliniază rolul preeminent al Congresului și drepturile Senatului în procesul legislativ, având implicații semnificative pentru legislația viitoare.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională reforma regulamentului Senatului
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională reforma regulamentului Senatului, aprobată de PP (Partidul Popular) folosindu-se de majoritatea sa în Camera superioară pentru a bloca procesarea legii amnistiei. Această modificare a fost contestată de grupul parlamentar PSOE (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol) împotriva alterării articolului 133.2 din regulamentul menționat, aprobat în 2023. Decizia a fost luată cu trei voturi împotrivă, ale magistraților Enrique Arnaldo, Concepción Espejel și José Mario Macías, toți aparținând blocului conservator al tribunalului.
Schimbarea normativă asupra căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională
Schimbarea normativă asupra căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională prevedea că doar Biroul Senatului poate decide asupra aplicării procedurii de urgență pentru procesarea propunerilor de lege în acea Cameră. Adăuga că Biroul va aproba această procedură atunci când este solicitată de Guvern sau de Congresul Deputaților, din oficiu sau la propunerea a 25 de senatori sau a unui grup parlamentar. Cu toate acestea, în contrast cu prevederea contestată, art. 133.1 din regulamentul Senatului prevede că, odată declarată urgența de către Guvern sau Congresul Deputaților, Senatul dispune de un termen de 20 de zile pentru a-și exercita competențele legislative cu privire la proiectele de lege aprobate de Congresul Deputaților. Această ultimă prevedere autorizează, de asemenea, Biroul Senatului să decidă asupra procesării urgente a unui proiect de lege în acea Cameră, fie din oficiu, fie la propunerea a 25 de senatori.
Curtea Constituțională admite recursul PSOE, considerând că prevederea contestată este contrară articolului 90.3 din Constituție. Această prevedere constituțională reduce termenul de două luni pe care îl are Senatul pentru a veta sau amenda inițiativele legislative deja aprobate de Congres la douăzeci de zile calendaristice atunci când “proiectul” a fost declarat urgent “de Guvern sau de Congresul Deputaților”.
Tribunalul realizează o interpretare a termenului “proiecte” și “proiect” utilizat de această prevedere constituțională care “ține cont atât de sistematica internă a prevederii, cât și de încadrarea sa în prevederile constituționale care reglementează procedura legislativă și ajunge la concluzia că acest termen include atât proiectele de lege, de origine guvernamentală, cât și propunerile de lege, de origine parlamentară sau populară”. Acesta a fost nucleul discuției în Senat, care a aprobat în cele din urmă reforma folosind majoritatea de care se bucură PP în cameră.
Sentința — al cărei raportor a fost magistratul Juan Carlos Campo, din sectorul progresist al tribunalului — arată că termenul “proiecte” și “proiect” pe care îl utilizează articolul 90.3 din Constituție are ca referință sintagma “proiect de lege ordinară sau organică” aprobată de Congresul Deputaților care conține articolul 90.1 din textul constituțional. Se adaugă că această sintagmă trebuie interpretată neapărat în sensul de a include atât proiectele, cât și propunerile de lege aprobate de Camera inferioară.
Tribunalul subliniază că textul constituțional elaborează o procedură legislativă în care Congresul adoptă un rol preeminent în fața Senatului, iar acesta din urmă acționează ca cameră de a doua lectură. Hotărârea argumentează că o interpretare strictă a termenului proiect pe care îl utilizează articolul 90 din Constituție — adică o interpretare care include doar inițiativele legislative guvernamentale — ar duce la posibilitatea de a exclude Senatul de la procesarea propunerilor de lege, cu incidența pe care ar avea-o o astfel de concluzie asupra capacității colegislative a acelei camere. În măsura în care articolul 90.3 din Constituție trebuie interpretat în sensul de a include atât proiectele, cât și propunerile de lege declarate urgente de Guvern sau Congresul Deputaților, Curtea Constituțională consideră că o dispoziție normativă care distinge între proiecte și propuneri de lege, atribuind facultatea de a decide asupra procesării prin procedura de urgență a acestora din urmă doar Biroului Senatului ar fi contrară prevederii indicate.