În câteva cuvinte
Textul explorează complexitatea relațiilor dintre părinți și copii, analizând cazuri concrete de conflicte familiale și dileme morale. Articolul subliniază importanța de a înțelege că copiii sunt indivizi separați și nu aparțin în exclusivitate părinților lor, invitând la reflecție asupra rolului părinților în societate. Cuvintele cheie adăugate vor ajuta la indexarea textului în motoarele de căutare.
Zicalele și societatea
Este curios și, în același timp, devastator modul în care zicalele reflectă societatea și indivizii. Spunem despre cineva că este „fiul mamei sale” ca o insultă, jignind, implicit, și pe mama sa, fără a o cunoaște. Cu toate acestea, a numi pe cineva „fiul tatălui său” este un termen, în general, elogios, prin care ne referim la asemănarea dintre trunchi și ramură, tocmai pentru că îi cunoaștem. Cu alte cuvinte, în esența limbii române, mamele sunt rele, iar tații buni, prin definiție. Realitatea, bineînțeles, este că tații pot fi la fel de excelenți, proști sau obișnuiți ca mamele, și invers. Iar copiii sunt diferiți și nu aparțin nici unora, nici altora.
M-am pierdut în aceste discursuri semiotice pentru a nu înnebuni, cunoscând poveștile nefericite a doi părinți și doi copii care, departe de a fi parabole sau coșmaruri, sunt, în aceste zile, pe prima pagină a ziarelor.
Exemple extreme
În primul caz, un tată dă în judecată fiica sa tetraplegică de 24 de ani pentru a o împiedica să primească eutanasierea pe care ea însăși a solicitat-o și a obținut-o în unanimitate de experți, apelând la o presupusă și eternă tutelă paternă. În al doilea caz, un tată care și-a denunțat fiul de 14 ani pentru că l-a agresat, vede cum, săptămâni mai târziu, copilul său ucide, se pare, împreună cu alți doi minori, pe îngrijitorul apartamentului supravegheat unde Justiția îl internase pentru a încerca să-l readucă pe calea cea bună. N-aș vrea să fiu în pielea niciunuia. Oricare ar fi finalul ambelor cazuri, va fi foarte trist. Unul va trebui să trăiască cu pumnalul în suflet că fiul său iubit este un criminal. Celălalt, cu vina de a-și fi obligat fiica adorată să trăiască fără să-și dorească, numai să n-o lase să plece.
Reflecții
Pe 19 martie este Sfântul Iosif, ziua tatălui. Are sens ca părinții să-l aibă ca patron pe un om care nu a fost tatăl biologic al lui Isus din Nazaret, dar l-a educat și l-a îngrijit ca și cum ar fi fost. Adică, a făcut tot ce a putut. Ca aproape toți și toate. Pentru că copiii sunt ai părinților lor, dar nu sunt ai lor. Și singurul lucru sigur este că, dacă ar exista, iadul este pe pământ.
