O nouă carte de Carlos Granés analizează o tendință paradoxală a lumii moderne: politicienii se comportă ca niște rebeli îndrăzneți, în timp ce artiștii par constrânși de moralism. Granés, cunoscut pentru eseurile sale despre interconexiunea dintre cultură și politică, reflectă asupra modului în care lumea s-a schimbat în ultimii ani.

Pentru Granés, arta ar trebui să fie distractivă, iar politica – plictisitoare. Totuși, după criza din 2008, totul s-a inversat: iconoclasmul în politică a devenit normă, iar artiștii au început să fie ținuți la standarde înalte de moralitate. Autorul cărții examinează această situație, analizând exemple de politicieni din diferite țări, precum Javier Milei, și abordează, de asemenea, situația politică din Chile.

Cartea acordă, de asemenea, atenție tranziției de la o lume multilaterală la una multipolară, dominată de izolaționism și „legea celui mai puternic”. Granés explică importanța conceptului de singurătate în lucrările lui Paz și García Márquez, analizează eșecul decolonialismului și examinează diferite versiuni ale panhispanismului.

Granés susține că locul Americii Latine este în Occident și subliniază importanța Spaniei ca o țară apropiată, care a construit o democrație și este integrată într-o uniune supranațională. El remarcă faptul că SUA, fostul centru al sistemului, nu mai crede în democrația liberală și ordinea care o avantajează.

Cartea lui Carlos Granés, „Răgetul timpului nostru” (Taurus, 208 pagini), oferă o analiză profundă a tendințelor moderne, atingând probleme importante despre politică, cultură și viitor.