Mehdi (33 de ani) este ghid turistic în Casablanca, cel mai populat oraș din Maroc. "Îmi place să prezint orașul meu și să o fac în spaniolă", explică el în apropierea Moscheii Hassan II, a treia ca mărime din lume. "Știu să vorbesc spaniola pentru că am petrecut multe veri acolo cu familia mea. Unchii mei lucrează la un restaurant în Benalmádena, Málaga. Cunosc mulți oameni care au emigrat în Spania", spune el.

Familia sa a traversat Strâmtoarea Gibraltar în anii '80, cu mult înainte de Fatima Kahoul Elhais. "Am ajuns în 2003, împreună cu mama și frații mei. Tatăl meu s-a stabilit înainte, în anii '90", povestește această locuitoare din Palencia, în vârstă de 31 de ani. Este specialistă în prevenirea riscurilor profesionale, iar tatăl ei este șofer de camion.

Ei, unchii lui Mehdi și mulți alți marocani lucrează în Spania. Formează o comunitate care crește puternic în ultimii ani, până în punctul în care au devenit principala forță de muncă străină din țară.

Românii au deținut primul loc în ultimii ani, cel puțin din 2012, când încep înregistrările consolidate ale Securității Sociale. Și nu este vorba că numărul lucrătorilor români a scăzut (sunt la fel de mulți acum ca acum un an și aproape la fel ca acum cinci ani), ci că numărul marocanilor crește puternic. Cei 343.188 de afiliați de naționalitate marocană raportați de Securitatea Socială în ianuarie sunt cu 24.400 mai mulți decât în aceeași lună a anului precedent, cu 90.200 mai mulți decât în 2019 și cu 158.500 mai mulți decât acum un deceniu. Singura comunitate care a crescut mai mult din 2014 este cea venezueleană (161.894 de lucrători în plus). După Maroc și România (329.809), țările cu cei mai mulți afiliați în Spania sunt Columbia (217.070), Italia (189.975) și Venezuela (176.333), numere care sunt în creștere: patru din zece locuri de muncă create în 2024 erau ocupate de străini.

Ahmed Khalifa, președintele Asociației Marocane pentru Integrarea Imigranților, explică faptul că imigrația marocană are o rădăcină economică. "Vin în Spania pentru a-și îmbunătăți situația lor și a familiilor lor", afirmă el. El crede că întărirea "înrădăcinării prin formare", promovată în ultima reformă a legii privind străinii, poate ajuta mulți marocani să se înscrie în registrele Securității Sociale. "Sunt în special tineri, care acum au o cale de a intra pe piața muncii", adaugă Khalifa, care subliniază, de asemenea, schimbarea în ceea ce privește tinerii aflați sub tutelă, care din 2021 au mai ușor să obțină documentele și să lucreze.

"Mergem spre bine", reflectă Khalifa, rezident în Málaga, care recunoaște în același timp probleme grave. El subliniază distribuția sectorială a comunității sale, o idee pe care o dezvoltă Kahoul: "Există sectoare specifice în care se imaginează că ar trebui să fie un lucrător marocan și este foarte dificil să ieși de acolo. Și sunt locuri de muncă cu condiții dure, foarte precare, pe care localnicii nu le doresc. Sunt sectoare rezervate imigranților". 33% dintre marocanii afiliați la Securitatea Socială sunt angajați în agricultură, zootehnie și pescuit, unul dintre sectoarele cu cele mai mici remunerații din economie (1.562 euro brut, față de media de 2.273). Pentru a pune în context aceste cifre, este important de precizat că, în medie, doar 5% din totalul afiliaților lucrează în agricultură. Marocanii sunt, de asemenea, mai numeroși în sectorul serviciilor casnice, în industria hotelieră sau în construcții, în timp ce sunt aproape inexistenți în bănci, mass-media sau școli.

Elwali Bocharga este unul dintre cei peste 100.000 de marocani din sectorul primar. "Munca la câmp este întotdeauna foarte grea. Aici trebuie să înduri căldură, ploaie, orice ar veni", spune la 33 de ani acest rezident din La Palma. "Știi de ce atât de mulți dintre noi lucrăm în agricultură? Pentru că este primul loc de muncă pe care ți-l oferă, este ceea ce găsești cel mai mult în Spania fiind marocan. Apoi, poate că vei merge la un hotel sau restaurant, dar mai întâi la câmp, mai ales dacă vii fără să știi limba", adaugă acest lucrător de 33 de ani. Mohammed Alami, președintele ITRAN Asociația Prietenilor Poporului Marocan, deplânge faptul că mulți marocani angajați în agricultură sunt "în condiții de sclavie, primind 15 sau 20 de euro pe zi; nu putem permite acest lucru". El locuiește în Barcelona, capitala regiunii autonome în care locuiesc 27% dintre marocanii din Spania. Celelalte comunități cu cea mai mare prezență sunt Andaluzia (19%), Murcia (10,5%) și Comunitatea Valenciană (10,3%).

Supracalificați: "Nu ni se dau șanse"

Sabah Yacoubi a lucrat, de asemenea, în sectoare foarte prost plătite, cum ar fi serviciile casnice. "Am petrecut mulți ani fără să fiu înregistrată la Securitatea Socială, făcând ore suplimentare fără să le primesc. Am fost și într-o fabrică de conserve, unde eram plătiți prost, târziu și la negru. Este teribil", se plânge această marocană de 45 de ani, președinta Asociației Lucrătorilor Imigranți Marocani din Murcia. A studiat dreptul și a încercat să profeseze în Spania, dar nu a reușit. "Se întâmplă chiar și în locuri de muncă cu salarii nu foarte mari, dar care sunt considerate ceva mai bune. Eu abia am văzut lucrători marocani într-un Mercadona sau în El Corte Inglés", comentează ea.

Este o problemă similară cu cea denunțată de Anas Khouader, de 27 de ani și rezident în Granada: "Am studiat la o școală spaniolă în Maroc și am făcut facultatea de relații de muncă la Universitatea din Granada, dar nu găsesc de lucru în domeniul meu. Cred că marocanii sunt doriți doar pentru posturile pe care spaniolii nu le doresc. Sunt sectoare foarte demne, dar cei care am studiat putem face și alte lucruri. Ori accepți aceste locuri de muncă, ori pleci. Este ceva la care nu mă așteptam". Dacă va reuși să obțină un post în resurse umane, asigură că va ține "foarte mult cont" de străinii calificați. "Vrem să muncim, ca toată lumea".

Ahmed Khalifa, la sediul asociației pe care o prezidează. García-Santos (Джерело новини)

Formarea lui Khouader este similară cu cea a lui Kahoul, care și-a găsit de lucru în domeniul ei. "Cum părinții mei nu au avut ocazia să studieze, au insistat mereu ca eu și frații mei să o facem. M-am specializat în prevenirea riscurilor profesionale și sunt tehnician superior", indică ea. În timpul etapei sale de formare, a elaborat lucrarea de final de studii, Migrația marocană și piața muncii în Spania. O viziune panoramică. În mulțumiri spune: "Părinților mei, care au emigrat în căutarea unui viitor mai bun pentru ei și copiii lor".

Când căutarea acestui viitor eșuează, când perspectiva lui Kahoul nu se materializează și se înrădăcinează cea a lui Khouader, apare frustrarea. "Vedem acest lucru la tinerii din a doua generație, care s-au născut aici, nu vorbesc arabă și văd că nu au aceleași oportunități. Acest lucru generează o rebeliune față de societate, care complică conviețuirea. Nu putem accepta să existe cetățeni de mâna a doua", spune Khalifa. Insistă Yacoubi: "Există o generație care nu a emigrat și care suferă aceeași discriminare, care este etichetată din cauza numelor și prenumelor lor".

Doar 26% femei

Deși marocanii tocmai i-au depășit pe români ca număr de afiliați la Securitatea Socială, în termeni de populație erau deja principala comunitate. În 1998 (prima dată a INE) erau 111.043 de persoane de naționalitate marocană în Spania, peste britanici (75.600) și germani (60.495). Peste două decenii mai târziu, sunt, de asemenea, cel mai numeros grup (883.243 în 2022, ultima dată a INE), cu 260.000 de locuitori mai mult decât românii. Este o diferență mult mai mare decât cea care se înregistrează în numărul de lucrători, ceea ce se explică (printre altele) prin participarea mai scăzută a femeilor marocane pe piața muncii.

Din totalul afiliaților marocani la Securitatea Socială, doar 26% sunt femei. Este o diferență brutală față de proporția de femei spaniole, românce (48%), italiene (43%), columbiene sau venezuelene (ambele 49%), celelalte naționalități cele mai numeroase de pe piața muncii. Comparativ cu alte țări africane, diferența este și mai mare decât cea a Marocului: din cei 54.665 de afiliați senegalezi, doar 12% sunt femei.

"Una dintre cheile pentru a explica acest lucru este modelul familial din Maroc. Este foarte standardizat: bărbatul este cel care întreține familia în contextul muncii, iar femeile rămân pentru sfera domestică. Acest lucru se schimbă, dar mult mai lent decât în societatea spaniolă și occidentală în ansamblu", reflectă Mohammed Azahaf. A fost șef de cabinet al Secretariatului de Stat pentru Migrații și acum este coordonator de program al PSOE. Această distribuție sexistă a rolurilor abia s-a schimbat în ultimii ani: în ianuarie 2012 (prima dată disponibilă) erau 25,2%, iar acum sunt 26,2%. Acest procent crește în fiecare an în luna mai, coincizând cu sezonul agricol, când atinge în jur de 29%.

"Ne preocupă foarte mult, trebuie să reușim ca femeia marocană să intre pe piața muncii. Sunt foarte puțin calificate", se plânge Alami, ca și Yacoubi: "Dacă ar exista mai multe inspecții, s-ar vedea că există foarte multe marocane care îngrijesc persoane în vârstă, majoritatea fără a fi înregistrate la Securitatea Socială, dar nu denunță pentru a nu-și pierde locul de muncă. Suferă rasism la locul de muncă, care se manifestă și în accesul la locuință. Este mai dificil să accesezi o chirie".

În creștere în viitor

Azahaf crede că comunitatea marocană din Spania va continua să crească în următorii ani: "Deși condițiile de muncă se îmbunătățesc în Maroc, în Spania sunt încă mult mai bune. Și geografic este foarte aproape. În plus, se înregistrează o profesionalizare în Maroc în sectoare intermediare, cum ar fi șoferi și sudori, care sunt exact tipul de posturi de care este nevoie în Spania, care sunt dificil de acoperit". La rândul său, Khalifa anticipează că fluxul se poate atenua datorită "îmbunătățirii condițiilor de viață" în Maroc, "mai ales în zona de nord, dar va continua să existe o cultură a imigrației vie". La fel ca Azahaf, el crede că "nevoia de forță de muncă a Spaniei" va menține atracția lucrătorilor marocani.

Acest politician a ajuns în Spania în anii '60. A făcut-o cu un feribot cu destinația Algeciras, care pleca din Tanger, unde locuiește Mohammed, un pensionar de 81 de ani. În ciuda frigului de la începutul lunii martie, dedică o duminică dimineață înotului în mare. "Am cunoscut mulți spanioli, foarte mulți care au venit aici să lucreze în timpul lui Franco. Acum voi sunteți cei care îi primiți pe marocani", spune el în timp ce se usucă. El asigură că acei spanioli emigranți lucrau "de toate, orice puteau, la fel ca marocanii care merg acum acolo". O parte din familia sa locuiește în Spania, ca și Bocharga, agricultorul din La Palma: "Am un văr care locuiește și lucrează în Danemarca. Vecinul său este un imigrant spaniol".