Mii de persoane au participat la protestele convocate de sindicate în 80 de orașe spaniole de 1 Mai.

Mii de persoane au participat la protestele convocate de sindicate în 80 de orașe spaniole de 1 Mai. Lema aleasă de UGT și CC OO este «protejarea a ceea ce am cucerit, câștigarea de drepturi». Este un slogan deschis, în care încap multe revendicări muncitorești. Mai mulți participanți la protestele din Madrid și Barcelona explică revendicările lor pentru Джерело новини.

Ziua de 1 Mai 2025 este menită să fie un strigăt care revendică reducerea legală a timpului de lucru.

Acordul încheiat de CC OO și UGT cu Guvernul Spaniei pentru reducerea programului legal maxim la 37,5 ore pe săptămână își va începe parcursul legislativ, iar cererea populară din stradă pare esențială pentru a transmite Parlamentului care este voința aproape unanimă a cetățenilor pe care spun că îi reprezintă diferitele grupuri politice din Cameră.

Sindicalismul de clasă revine în stradă de 1 Mai

Sindicalismul de clasă revine în stradă de 1 Mai, într-un moment în care apărarea drepturilor lucrătorilor adaugă vechilor provocări (salarii, precaritate, negociere colectivă, accidente de muncă) probleme noi, derivate din revoluția tehnologică, stimulată de implementarea inteligenței artificiale. Pandemia a accelerat schimbări care afectează condițiile profesionale a milioane de angajați, confruntați cu provocări care nu sunt de viitor, ci ale prezentului cotidian.

Convențiile colective și importanța atributelor intrinseci la locul de muncă

Convențiile colective, rezultatul acordului dintre reprezentanții lucrătorilor și cei ai angajatorilor, reglementează condițiile materiale ale angajaților: cât se încasează, cum sunt remunerate orele suplimentare, zilele de concediu... Acesta este ceea ce cercetătorii de la centrul de studii Iseak numesc «atribute instrumentale».

«Vrem să spunem Guvernului că trebuie să proceseze acest lucru. Faptul că atenția publică a fost îndepărtată de la reducerea programului de lucru nu înseamnă că nu vom fi exigenți. Trebuie să ne grăbim», a declarat luni Unai Sordo la sediul sindicatului pe care îl conduce, CC OO.

Roberto Pérez (51 de ani) își amintește cea mai mare sperietură pe care a avut-o la volanul unui camion:

«Aveam roțile făcute praf, complet uzate, și mi-au explodat cele de pe platforma din spate. Mi-a făcut foarfeca [întoarcerea accidentală a cabinei într-un camion articulat] și, pentru a nu-i lovi pe cei de pe celălalt sens, am tras brusc de volan. Am ajuns în șanț, într-un râu. Îmi amintesc că eram plin de sânge și că a trebuit să ies pe geam, ușa nu se putea deschide».

Accidentele de muncă în Spania: Un raport îngrijorător

Mii de persoane au ie&ș;it din nou în stradă pentru a-&ș;i manifesta furia &ș;i frustrarea fa&ț;ă de criza locuin&ț;elor care afectează Spania, o criză care consumă o por&ț;iune uria&ș;ă din puterea de cumpărare &ș;i sabotează proiectele de via&ț;ă ale multora, în special ale tinerilor. Protestul a fost convocat de sindicatele chiria&ș;ilor, care au chemat la mobilizare în 39 de ora&ș;e.

Ministerul de Finanțe din Spania nu a majorat anul acesta plafonul minim scutit de impozitul pe venit (IRPF) pentru a-l alinia la salariul minim interprofesional (SMI), așa cum făcuse în anii precedenți la fiecare creștere a acestuia.

Mai întâi au fost profesorii: au alertat asupra impactului pe care criza locuințelor îl are asupra elevilor lor și, prin extensie, asupra școlilor. Acum li se alătură personalul sanitar: medici, asistente medicale și chiar personal administrativ denunță că urgența locativă a pătruns în ambulatorii și relatează înrăutățirea sănătății fizice și mintale a celor care au probleme cu locuința. Și nu doar în centrele de sănătate din cele mai vulnerabile cartiere, ci fenomenul se extinde, în timp ce văd cum propriii lor pacienți sunt expulzați către cartiere mai periferice.