Cât de importante sunt condițiile non-materiale? Angajații ar renunța la o cincime din salariu pentru a nu fi stresați

Cât de importante sunt condițiile non-materiale? Angajații ar renunța la o cincime din salariu pentru a nu fi stresați

În câteva cuvinte

Studiul realizat de Iseak arată că aspectele non-materiale, cum ar fi tratamentul corect și un mediu de lucru fără stres, sunt extrem de importante pentru angajați, uneori chiar mai mult decât salariul. Angajații ar fi dispuși să renunțe la o parte din salariu pentru a lucra într-un mediu mai bun, ceea ce sugerează că angajatorii ar trebui să se concentreze și pe aceste aspecte pentru a îmbunătăți satisfacția și productivitatea angajaților.


Convențiile colective și importanța atributelor intrinseci la locul de muncă

Convențiile colective, rezultatul acordului dintre reprezentanții lucrătorilor și cei ai angajatorilor, reglementează condițiile materiale ale angajaților: cât se încasează, cum sunt remunerate orele suplimentare, zilele de concediu... Acesta este ceea ce cercetătorii de la centrul de studii Iseak numesc «atribute instrumentale».

Fundația condusă de profesorul de Economie de la Universitatea Țării Bascilor, Sara de la Rica, specialistă în piața muncii și inegalitate, tocmai a publicat un studiu care încearcă să verifice ce importanță are pentru lucrători cealaltă dimensiune a muncii, ceea ce ei numesc «atribute intrinseci», cum ar fi vocea în decizii, sentimentul de scop și plăcerea la locul de muncă.

Raportul, bazat pe peste 5.000 de sondaje, concluzionează că cele din urmă sunt foarte importante, uneori mai mult decât primele, până la punctul în care angajații ar renunța la 31% din salariu în schimbul unui tratament corect sau la 21% pentru a nu lucra stresați. În aceasta influențează faptul că 56% spun că sunt sub presiune constantă și doar 38% văd posibilități de a fi promovați.

«Rezultatele relevă că atributele intrinseci ale muncii sunt mai importante decât aspectele instrumentale, cum ar fi stabilitatea locului de muncă și salariile. Elemente precum sentimentul de scop și relațiile de muncă sunt asociate cu o performanță mai bună la locul de muncă, măsurată prin niveluri mai mari de satisfacție, efort și absenteism mai scăzut», sintetizează rezumatul studiului semnat de David Martinez de Lafuente și Ainhoa Osés.

Cercetătorii fac o radiografie a ce atribute intrinseci prevalează în relațiile de muncă din Spania. «Deși majoritatea angajaților apreciază sprijinul colegilor și se bucură de munca lor, mulți se confruntă cu provocări importante, cum ar fi lipsa telemuncii, oportunități limitate de promovare și presiune constantă în ritmul de lucru», indică studiul, care analizează și panorama din Țara Bascilor.

Acest lucru se concretizează în următoarele date: doar 38% văd posibilități de promovare; 56% spun că lucrează sub presiune constantă; 47% consideră că munca lor nu va fi recompensată dacă depun eforturi; 66% se consideră supracalificați pentru postul lor și 30% se confruntă cu sarcini repetitive care le limitează dezvoltarea și creativitatea.

În același timp, «60% dintre angajați consideră munca lor interesantă, 75% se bucură de ceea ce fac, iar 82% simt că slujba lor le permite un sentiment de lucru bine făcut». Aceste atribute, precum și cele materiale, variază în funcție de gen: «Bărbații raportează condiții de muncă mai bune atât instrumentale, cât și intrinseci, în comparație cu femeile». De asemenea, femeile «lucrează mai frecvent în organizații cu obiective sociale și se simt mai puțin competente în locurile de muncă». Sondajul constată, de asemenea, condiții de muncă mai proaste la străini și la cei mai tineri. Acei angajați cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, deși au locuri de muncă cu remunerație și stabilitate mai mici și ritmuri de lucru mai intense, «se bucură de oportunități mai mari de creștere personală și excelează în sentimentul de scop, plăcere și calitatea relațiilor de muncă».

Diferențe pe sectoare

Studiul raportează, de asemenea, echilibre foarte diferite în funcție de sector. Informațiile și comunicațiile, activitățile financiare și imobiliare și cele științifice «se remarcă prin combinarea salariilor mari, stabilității și autonomiei cu un echilibru bun între viața profesională și cea personală, deși nu au o misiune socială clară».

În același timp, sectoarele industriale și manufacturiere oferă salarii mari și stabilitate, «dar se confruntă cu deficiențe intrinseci, cum ar fi lipsa de scop și riscuri mari pentru sănătate». Și apoi există alte activități, cum ar fi educația și serviciile sociale, care oferă «o satisfacție intrinsecă puternică, cu un sentiment ridicat de scop, dar suferă de condiții materiale scăzute, cum ar fi salarii mici și stabilitate redusă».

Alte sectoare nu au nici una, nici alta, cum ar fi agricultura, ospitalitatea și activitățile casnice, «reflectând o precaritate marcată în termeni de bunăstare economică și personală».

La ce ar renunța pentru a se îmbunătăți?

Analiștii Iseak au încercat să cuantifice în ce măsură populația apreciază diferitele atribute ale muncii. Pentru aceasta, au dezvoltat experimente de alegere discretă, în care respondenții trebuiau să aleagă între două oferte de muncă care variau în salariu și în alte atribute specifice.

«Din deciziile persoanelor chestionate, se calculează procentul din salariu pe care ar fi dispuși să-l sacrifice în schimbul obținerii fiecăruia dintre aceste atribute», explică cercetătorii.

Cu această metodă, se ajunge la concluzia că tratamentul echitabil este atributul cel mai apreciat, deoarece angajații ar sacrifica 31% din salariul lor pentru a-l primi. De asemenea, percep un refuz generalizat de a lucra sub presiune sau cu cerințe fizice ridicate, cu un sacrificiu salarial de 21% pentru un ritm relaxat și 17% pentru a evita sarcinile dificile. «Disponibilitatea de a sacrifica salariul în schimbul unui drum de 20 de minute până la locul de muncă (față de 40 de minute) este de aproximativ 13%», adaugă cercetătorii. Pentru a avea telemuncă, ar renunța la 10% din salariu. De asemenea, ar vedea dispărând 11% din salariu în schimbul muncii într-un mediu colaborativ sau într-o companie cu un scop social. Ei avertizează, de asemenea, cu privire la o dispoziție de sacrificiu salarial de 9% în schimbul accesului la responsabilități mai mari și de 10% pentru evitarea sarcinilor repetitive.

În acest aspect există și decalaje relevante: femeile sunt dispuse să sacrifice o proporție mai mare din salariu pentru atribute non-monetare decât bărbații. «Pe nivel de educație», adaugă studiul Iseak, «cei cu studii superioare arată o mai mare disponibilitate de a plăti pentru telemuncă, un efort fizic mai mic și medii de lucru colaborative. Cu toate acestea, sunt mai puțin predispuși să sacrifice salariul pentru un ritm de lucru relaxat sau un tratament echitabil, în comparație cu persoanele cu un nivel de educație mai scăzut».

Pe vârste, studiul arată că tinerii prioritizează progresul profesional și autonomia în sarcini, în timp ce cei de vârstă mijlocie apreciază mai mult flexibilitatea orelor, apropierea de locul de muncă, telemunca și mediile colaborative. Persoanele cu vârsta peste 50 de ani se remarcă prin aprecierea lor mai mare a contribuției sociale a companiilor și sensibilitatea lor față de un tratament corect. «Aceste tendințe reflectă diferențe în priorități și nevoi de-a lungul diferitelor etape ale vieții profesionale», indică cercetătorii.

Influența asupra absenteismului

Studiul subliniază că «atât dimensiunile instrumentale, cât și cele intrinseci ale angajării influențează semnificativ comportamentul de muncă al oamenilor», o concluzie susținută în literatura științifică. Ei indică faptul că salariul sau reducerea riscurilor profesionale sunt relevante în acest sens, dar că calitatea relațiilor, plăcerea la locul de muncă și, mai ales, sentimentul de scop «au un impact semnificativ mai mare».

Acest lucru se conectează cu absențele de la locul de muncă, conform cercetătorilor: «În ceea ce privește absenteismul, factorii de bază precum salariul sau stabilitatea locului de muncă nu par a fi determinanți. Cu toate acestea, condițiile instrumentale, cum ar fi un mediu de lucru sănătos și un ritm de lucru adecvat, sunt asociate cu o reducere semnificativă din punct de vedere statistic a zilelor de absență de la locul de muncă».

De asemenea, se referă la quiet quitting (angajați care își limitează performanța la minimul necesar), pentru care nu găsesc o relație clară cu salariul sau tipul de contract, dar da cu ceea ce este intrinsec: «Rezultatele sugerează că efortul de muncă crește atunci când munca este mai plăcută. Interesant este că o mai mare conexiune socială și un ritm de lucru mai puțin intens sunt legate de un efort de muncă mai mic».

Mai mult accent pe ceea ce este intrinsec

«Aceste rezultate subliniază importanța îmbunătățirii calității locurilor de muncă, nu numai prin factori tangibili, cum ar fi salariul și stabilitatea, ci și prin atribute intangibile, cum ar fi sentimentul de scop, autonomia și un ritm de lucru echilibrat, pentru a crește implicarea și performanța angajaților», indică autorii studiului.

Ei subliniază că aspectele materiale «sunt relevante», dar că, în același timp, «anumite elemente intrinseci joacă un rol decisiv în reducerea comportamentelor de rezistență la locul de muncă». În opinia lor, «acest lucru indică faptul că dezbaterea privind calitatea locurilor de muncă se concentrează adesea prea mult pe salarii, lăsând deoparte dimensiuni mai puțin vizibile care influențează profund satisfacția și productivitatea».

«Pentru factorii de decizie din sectorul public și companii, aceste constatări sugerează că promovarea locurilor de muncă care promovează valori intrinseci, cum ar fi un sentiment clar de scop, poate fi o strategie eficientă pentru îmbunătățirea bunăstării lucrătorilor, creșterea productivității și reducerea costurilor asociate cu insatisfacția la locul de muncă», finalizează specialiștii Iseak.

Про автора

Cristian este un jurnalist sportiv, cunoscut pentru reportajele sale pline de viață și acoperirea pasionată a meciurilor de fotbal. Și știe să transmită atmosfera stadionului și emoțiile jucătorilor.