În câteva cuvinte
Personalul medical din Barcelona trage un semnal de alarmă privind impactul negativ sever al crizei locuințelor asupra sănătății populației. Problemele legate de locuință, de la chirii inaccesibile la evacuări, cauzează stres cronic, anxietate, depresie, insomnie și agravează bolile fizice. Aceste efecte nu se limitează la grupurile vulnerabile, ci afectează tot mai multe segmente ale societății, având consecințe și asupra copiilor. Medicii subliniază necesitatea de a aborda locuința ca pe o problemă de sănătate publică și un drept fundamental.
Mai întâi au fost profesorii: au alertat asupra impactului pe care criza locuințelor îl are asupra elevilor lor și, prin extensie, asupra școlilor. Acum li se alătură personalul sanitar: medici, asistente medicale și chiar personal administrativ denunță că urgența locativă a pătruns în ambulatorii și relatează înrăutățirea sănătății fizice și mintale a celor care au probleme cu locuința. Și nu doar în centrele de sănătate din cele mai vulnerabile cartiere, ci fenomenul se extinde, în timp ce văd cum propriii lor pacienți sunt expulzați către cartiere mai periferice.
Alerta a fost lansată marți, la Barcelona, de colectivul Capçalera, care reunește personal sanitar din asistența medicală primară.
«Problemele legate de locuință se traduc printr-o deteriorare notabilă atât a sănătății mintale, cât și a celei fizice, cu o creștere a anxietății, depresiei, insomniei și a bolilor cronice. În plus, sunt afectate obiceiurile de viață, cu diete mai puțin sănătoase, sedentarism crescut și un consum mai mare de alcool și tutun. Consecințe care se agravează în situații de evacuare», avertizează personalul sanitar într-un manifest comun cu profesorii din platforma 080, care face referire la codul poștal al orașului. Profesioniștii cer ca locuința să fie «adevăratul al patrulea pilon al Statului Providenței» și se întreabă «cum este posibil ca, fiind un drept fundamental, să continue să fie o marfă supusă logicii profitului».
Marcelo Covelo, un tânăr medic de familie de 29 de ani care lucrează în special cu populația din cartierul Raval, explică faptul că de ani de zile detectează impactul în cartierele unde problemele legate de locuință sunt foarte prezente, dar că pata se extinde teritorial și în rândul populației. Înainte erau doar familii vulnerabile, acum este mai transversal. «Primul efect pe care îl vedem este asupra sănătății mintale, deoarece se trăiește într-o situație de stres constant. Când nu poți plăti chiria, îți aloci toate resursele pentru locuință», povestește el. Și continuă: «Acest lucru afectează obiceiurile alimentare, renunți la exercițiile fizice, nu ai chef să ieși și să vezi oameni, te izolezi. Oamenii care fumează, fumează mai mult; cei care beau, beau mai mult... Și toate acestea au un impact asupra sănătății fizice cu decompensări ale tensiunii arteriale, glicemiei, greutății». Ceea ce descrie el se întâmplă în cazuri non-grave, cum ar fi creșterile prețului chiriei sau nereînnoirea contractelor. Când apare cuvântul evacuare și se trăiește printre cutii, situația se înrăutățește dramatic: pentru obiceiuri este fatal, apare iritabilitatea și poate apărea anxietatea sau depresia.
«O zguduire care, în plus, este însoțită de rușine și vinovăție, deoarece problemele legate de locuință continuă să fie tabu, în ciuda muncii depuse de entități precum PAH sau Sindicatele Chiriașilor», relatează Covelo. «Locuința este locul unde se configurează viața noastră, unde se întâmplă cele mai intime și importante lucruri, a vorbi despre asta cu anturajul tău este complicat». Medicul explică faptul că una dintre problemele pe care le reclamă este «o mai mare vigilență epidemiologică activă a problematicii, pentru că dacă nu este numită, nu poate fi studiată, iar dacă nu poate fi studiată, nu se întâmplă».
«Uneori, după o evacuare urmează alta, fără timp de recuperare», constată un tehnician de la Agenția de Sănătate Publică.
Agenția de Sănătate Publică din Barcelona (ASPB) a început să studieze fenomenul în 2009 și din 2013 are un grup specific de sănătate și locuință. Rapoartele sale indică faptul că în cazurile de insecuritate rezidențială (evacuare sau lipsa unui contract legal), nouă din zece persoane prezintă o sănătate mintală precară, de șase ori mai mult decât populația generală. În ceea ce privește sănătatea fizică, se înrăutățește sănătatea percepută, există mai multe boli cardiovasculare și mai puține comportamente sănătoase, de trei ori mai mult decât media. Dacă vorbim despre copii, agenția indică «niveluri alarmante de sănătate mintală precară»: impactul asupra sănătății mintale se traduce prin de 10 ori mai multă anxietate și depresie, probleme de dezvoltare, sănătate generală mai proastă și un risc mai mare de a suferi maltratări decât populația generală.
Tehnicianul de sănătate publică și coordonatorul grupului Locuință și Sănătate, Juli Carrere, subliniază că «primul impact este asupra sănătății mintale, dar când se cronicizează afectează și sănătatea fizică». «Și mai ales la femei, care sunt de obicei responsabile de gestionarea situației și, dacă există minori, au senzația că au eșuat și nu i-au putut proteja». Expertul amintește că în multe cazuri problemelor legate de locuință li se adaugă «coexistența prealabilă a altor factori stresanți: precaritate laborală, sărăcie energetică, insecuritate alimentară, itinerarii migratorii». Și amintește că există victime ale evacuărilor care nu suferă doar o dată: «Uneori se intră într-un ciclu de altă evacuare, fără timp de recuperare, sau trăind în locuințe temporare [pensiuni, camere], care presupun a avea un acoperiș, dar nu un cămin, și care adesea sunt departe de cartierul și rețeaua lor de sprijin».
Una dintre soluții este apelarea la entități sau sindicate de locuințe
În fața acestor situații, cum le abordează în consultație? «În două direcții, informând celelalte servicii, cum ar fi asistentul social sau serviciul de locuințe; și susținând suferința, validând-o și însoțind în proces», explică medicul. «Dacă este necesar, se administrează și tratament, dar de la Capçalera pledăm pentru a nu patologiza aceste procese. Dacă prescriem un antidepresiv și un anxiolitic este un plasture, pentru că persoana nu are o tulburare de anxietate, are o problemă de locuință». Ceea ce recomandă cu siguranță, având în vedere «suprasaturarea căii instituționale», este apelarea la entități de locuințe sau la Sindicatul Chiriașilor: «Însoțirea pe care o fac este foarte importantă pentru a schimba narațiunea, pentru ca oamenii să nu se simtă vinovați, să se împuternicească și să treacă de la un rol pasiv la unul activ».
«Anxietatea legată de locuință s-a extins la toate clasele sociale», explică o asistentă medicală.
Într-un centru de sănătate dintr-un cartier mai central, asistenta medicală Yaiza Cano (31 de ani) constată «deplasarea populației» ca urmare a crizei locuințelor. «Vedem pacienți care au crescut aici, își au mediul, reperele, copiii, nepoții sau părinții, și pleacă la periferie sau în afara orașului», relatează ea, pe lângă «multă anxietate care s-a extins la toate clasele sociale, când înainte problemele legate de locuință afectau doar populația vulnerabilă». Cano citează impactul lipsei chiriilor accesibile: «Pacienții alocă mai puține resurse pentru a se alimenta bine, pentru a-și permite o sală de sport unde să facă mișcare, pentru a se odihni sau pentru a avea timp de calitate, aspecte care sunt, de asemenea, legate de sănătate».
Din Raval, veterana asistentă medicală Antonia Raya, salută apariția colectivului Capçalera în fața unei situații pe care o descrie drept «insustenabilă» și care a ajuns să afecteze întreaga societate. «Zilele trecute am participat la o comisie parlamentară privind integrarea socio-sanitară unde vorbeam despre îmbătrânirea acasă... dar primul lucru este să ai o casă unde să îmbătrânești, trebuie să privim în amonte», avertizează ea.
