Spania a traversat în vara și toamna anului trecut un ciclu de manifestații cauzate de criza locuințelor. Legate și de efectele negative ale turismului asupra prețurilor și accesibilitəții, au avut loc proteste care au adunat zeci de mii de participanți în Canare, Baleare, Madrid, Barcelona, Málaga sau Valencia.

Mai întâi au fost profesorii: au alertat asupra impactului pe care criza locuințelor îl are asupra elevilor lor și, prin extensie, asupra școlilor. Acum li se alătură personalul sanitar: medici, asistente medicale și chiar personal administrativ denunță că urgența locativă a pătruns în ambulatorii și relatează înrăutățirea sănătății fizice și mintale a celor care au probleme cu locuința. Și nu doar în centrele de sănătate din cele mai vulnerabile cartiere, ci fenomenul se extinde, în timp ce văd cum propriii lor pacienți sunt expulzați către cartiere mai periferice.

La un an de la reglementarea prețurilor chiriilor în 140 de municipalități catalane, prețurile au scăzut (cu 3,7% în total și cu 6,4% în Barcelona). Dar senzația generală este că e imposibil să găsești o chirie accesibilă. Epicentrul crizei este capitala catalană. Dacă te uiți pe portaluri, vinerea trecută, la prima oră, din cele 20 de anunțuri cele mai recente de pe Idealista, 12 erau închirieri de sezon, șapte obișnuite (cu chirii de până la 3.500 de euro pe lună) și unul nu avea fotografii, doar un plan.