Sindicalismul de clasă revine în stradă de 1 Mai

Sindicalismul de clasă revine în stradă de 1 Mai, într-un moment în care apărarea drepturilor lucrătorilor adaugă vechilor provocări (salarii, precaritate, negociere colectivă, accidente de muncă) probleme noi, derivate din revoluția tehnologică, stimulată de implementarea inteligenței artificiale. Pandemia a accelerat schimbări care afectează condițiile profesionale a milioane de angajați, confruntați cu provocări care nu sunt de viitor, ci ale prezentului cotidian.

Această dublă fațetă poate fi rezumată în sloganul cu care centralele sindicale majoritare, CC OO și UGT, au convocat pentru astăzi peste 50 de manifestații în toată Spania: «Protejăm ce am cucerit, câștigăm viitor». Marșuri care vor insista în special asupra reducerii programului maxim de lucru la 37,5 ore, convenită între Guvern și ambele centrale în decembrie și al cărui proiect de lege urma să fie aprobat săptămâna aceasta de Consiliul de Miniștri, dacă nu ar fi fost amânat – inițial până săptămâna viitoare – din cauza întreruperii de curent de luni. Reducerea programului de lucru în sine – fără scădere salarială – sintetizează un timp în care revendicarea unor condiții de muncă mai bune – adică de viață – se confruntă cu un scenariu în care automatizarea și avansul platformelor conduse de algoritmi pun la îndoială într-un mod inedit ideea de lanț de producție și de lucrător. Și poate sintetiza o țară în care peste 9% dintre companii și peste 40% dintre cele mari folosesc deja IA sau big data, în timp ce, în ciuda progreselor, șomajul se ridică la 11,4%, dublu față de media UE. Faptul că revoluția tehnologică nu se traduce în precaritate pe piața muncii trebuie să fie scopul primordial al tuturor agenților.

Este în joc statul social și de drept, obiect adesea al indignării legitime a celor afectați de un progres prost înțeles, care uită de cetățenii pe care îi sacrifică pe altarul beneficiului imediat, ca și cum ar face parte dintr-un preț inevitabil. Spania a dat, de la sfârșitul pandemiei, semnale clare ale unei forțe economice care a contribuit la depășirea a 21 de milioane de contribuabili anul trecut și la crearea a aproape 502.000 de locuri de muncă. Acestea sunt în parte rezultatul unei reforme a muncii care demonstrează că progresele sociale pot fi viabile din punct de vedere economic, așa cum a fost și creșterea salariului minim, care a crescut cu 61% în ultimii șapte ani: de la 735,90 euro la 1.184. O măsură care a fost primită cu auguri de distrugere a locurilor de muncă, care nu s-au adeverit. Acordul pentru reforma muncii a fost rezultatul dialogului social, de care patronatul s-a desprins în pragul unei schimbări istorice în programul de lucru care beneficiază peste 12 milioane de oameni și este susținută de doi din trei cetățeni.

Reducerea programului de lucru, pentru a cărei aprobări definitive Guvernul nu are deocamdată o majoritate parlamentară, trebuie să servească și la promovarea unei apărări eficiente a dreptului la deconectare digitală, care există în ordinea juridică din 2018. Acest 1 Mai vine într-o lume zguduită de explozia ordinii politice și economice din mâinile lui Donald Trump, cu sprijinul oligarhilor tehnologici care văd drepturile muncii ca pe o piedică pentru profiturile lor de miliarde de dolari. Nu există zi mai bună pentru a sublinia că totul s-ar înrăutăți pentru lucrători fără o apărare colectivă, cea sindicală, care este un pilon al democrației. Și care este mai necesară ca niciodată atunci când, uneori, hiperconexiunea devine o formă perversă de izolare.