Ziua de 1 Mai 2025 este menită să fie un strigăt care revendică reducerea legală a timpului de lucru.

Acordul încheiat de CC OO și UGT cu Guvernul Spaniei pentru reducerea programului legal maxim la 37,5 ore pe săptămână își va începe parcursul legislativ, iar cererea populară din stradă pare esențială pentru a transmite Parlamentului care este voința aproape unanimă a cetățenilor pe care spun că îi reprezintă diferitele grupuri politice din Cameră.

În plus, văzut în perspectivă, acordurile sociale încheiate în acești ani (creșterea SMI, reforma muncii și reducerea temporarității, intervenția publică în fața crizei pandemice prin ERTE), au consolidat o idee astăzi greu de atacat. Cerințele sindicale care s-au putut materializa în schimbări legislative, deși încă insuficiente, s-au dovedit a fi mai juste social, dar și mai eficiente economic.

Astăzi, economia spaniolă crește mai mult decât mediul european, atingem cifre necunoscute de ocupare și decalajul salarial a fost redus semnificativ. Pentru prima dată în Spania, cresc simultan ocuparea forței de muncă, productivitatea pe oră lucrată, retribuția medie a salariaților și se îmbunătățește soldul comercial exterior. Evident, nu există loc de automulțumire în fața unei rate a șomajului peste media europeană, cu milioane de lucrători cu salarii mici, cu 796 de victime mortale ale accidentelor de muncă sau cu prețuri ale locuințelor care extrag o bună parte din salariu pentru straturi largi ale clasei muncitoare.

Dar, fără îndoială, lectura politicilor de muncă din ultimii ani, net diferite de cele executate în alte perioade istorice, susține noi revendicări sindicale, cum ar fi reducerea programului de lucru deja menționată, sau reforma inevitabilă a concedierii injuste, care trebuie să adapteze legislația noastră la Carta Socială Europeană, protejând eficient contractul de muncă. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat în lume după a doua venire a lui Trump la putere în SUA a extins atenția. Bătălia comercială declanșată de noua administrație nord-americană este, în opinia UGT și CC OO, mult mai mult decât un război tarifar. Este adevărat că, în primă instanță, reprezintă un atac asupra sectoarelor relevante din economia noastră, cum ar fi produsele agricole, componentele auto, industria farmaceutică și altele. Dar nu este mai puțin adevărat că o escaladare a luptei tarifare va ajunge să se extindă la întreaga economie, deoarece sistemele noastre actuale de producție sunt profund interconectate și reciproc dependente. Riscul de încetinire și chiar de recesiune globală nu este de neglijat. Și aceste scenarii îi afectează întotdeauna pe aceiași: clasele muncitoare și populare.

Din acest motiv, sindicatele au solicitat Guvernului Spaniei, precum și diferitelor guverne autonome în cadrul reuniunilor convocate în acest scop în unele comunități autonome, să activeze măsuri de protecție pentru sectoarele și locurile de muncă care ar putea fi afectate de ofensiva trumpistă.

Suntem conștienți că aici sunt mult mai multe lucruri în joc. Ofensiva noii administrații republicane nu este exclusiv economică. Se înscrie într-o dispută pentru hegemonia globală în lume. Astăzi, SUA lui Trump nu numai că amenință cu o regresie democratică în propria țară, ci și cu dinamitarea definitivă a oricărui spațiu multilateral al ordinii internaționale apărute după Al Doilea Război Mondial și evenimentele ulterioare succesive. Sistemele fiscale și, ca urmare, protecția socială a europenilor, patrimoniul nostru normativ, propria noastră democrație, sunt hărțuite de îndată ce se știu interpreta cuvintele (vom vedea faptele) noilor „neroni digitali” ai acestei globalități reacționare.

Uniunea Europeană trebuie să articuleze un răspuns comun și nu fragmentat la această ofensivă. Pentru aceasta, trebuie să aprofundăm integrarea politică și economică a Uniunii, care nu poate fi împovărată de norme de guvernare și chiar de unanimitate pentru a adopta decizii, care o fac ineficientă. Astăzi, calul troian în interiorul Europei îl constituie guvernele de extremă dreapta și forțele ultra care condiționează viața politică în țările noastre, care vor să arunce în aer Uniunea și să ne supună intereselor străine care îi sprijină și îi finanțează.

Trebuie să se consolideze autonomia strategică a UE, reducând dependența în materii critice în economiile secolului XXI. Începând cu autonomia energetică. Astăzi, implementarea energiilor regenerabile este un factor cheie pentru ca o țară precum Spania să poată atrage investiții productive și industriale și să genereze locuri de muncă noi și mai bune. Pentru aceasta, trebuie să dezvoltăm politici industriale, atât în Spania, cât și în UE, care să condiționeze deciziile de investiții ale companiilor, într-un moment de recompunere a lanțurilor globale de valoare și de deglobalizare. Împreună cu îmbunătățirea capacităților noastre autonome în materie de energie, industrie sau securitate, trebuie să consolidăm relațiile de cooperare cu toate marile zone economice ale lumii, diversificându-le. Astăzi, securitatea este mai mult decât politică de apărare, iar apărarea este mai mult decât o cursă a înarmărilor fără sens într-un spațiu politic precum cel european, ale cărui forțe armate au probleme de coordonare și interoperabilitate.

Trebuie să impulsionăm un mare Fond European de Investiții care să sprijine economia strategică a Uniunii. Nu va exista o construcție politică ambițioasă a UE care să nu se bazeze pe un pilon social puternic. Prin urmare, orice fond economic trebuie să aibă o viziune multiplă asupra priorităților sale. În plan social și de reducere a inegalităților; în consolidarea industrială și de tranziție energetică reducând dependența externă în acest domeniu; în cercetare și inovare digitală; în protecția șomajului și a altor evenimente neprevăzute; și, de asemenea, în politica externă, de securitate și apărare comune care să autonomizeze pozițiile geostrategice ale Uniunii, să depună toate eforturile posibile pentru a îndepărta războiul și să fie conștientă de multipolaritatea lumii în care ne aflăm deja și, mai ales, a lumii către care ne îndreptăm.

Europa, în ciuda tuturor deficiențelor și insuficiențelor pe care încă le târăște în construcția sa, trebuie să își reafirme angajamentul față de democrația socială și reînnoirea unui contract social care protejează condițiile de viață ale majorităților sociale. Modelul social european este astăzi marele obiectiv de învins de noii șoimi ai extremismului de dreapta care amenință lumea. Din sindicalismul mondial – și, desigur, cel european și spaniol – dorim ca acest 1 Mai să se conecteze cu cele mai simțite și istorice revendicări ale mișcării muncitorești. Astăzi, mai mult ca oricând, 1 Mai rămâne esențial pentru a apăra drepturile cucerite și a deschide calea către noi cuceriri sociale.