Și-a început munca cu o zi înainte ca eu să mă urc în această mașină de gamă medie care nu se oprește din circulat prin orașul meu 24 de ore pe zi. Zi și noapte, fără oprire. După el, un alt șofer; după acesta, se va întoarce el. A început ieri. De aceea avea atât de puține călătorii în istoricul său, după cum m-a notificat aplicația când am confirmat călătoria pentru a traversa Barcelona de la un capăt la altul.

Ce meserie avea înainte?

Șofer de ambulanță. Deși avea și a demonstrat în unele cazuri cunoștințele sale de prim ajutor, după cum îmi spune, salariul era de mizerie. Sistemul de Urgențe Medicale, care este public, subcontractează companii de transport precum cea care l-a angajat, dar nici măcar cu turele care îl obligau la zile de muncă mult mai lungi decât cele stabilite prin lege nu-i permiteau să câștige un salariu pentru a trăi cu o oarecare liniște economică.

Unii colegi i-au spus să treacă la această companie de mobilitate care operează în mai multe țări din America Latină și în unele dintre principalele capitale spaniole. Nu ai nevoie de mare lucru ca să te angajeze. Dacă îți păstrezi toate punctele de pe permisul de conducere, este ușor să obții locul de muncă. Când voi coborî din mașină, voi putea evalua munca sa. El va putea face același lucru cu mine. Ieri, bineînțeles, a dat o notă proastă unui tip care, urcând în mașină, a deschis o doză de bere și a început să bea din ea. I-a cerut să nu o facă, mașina nu era a lui, putea să o păteze și apoi urmau să urce alți clienți. În timp ce deschidea ușa când a ajuns la destinație, nesimțitul de turist l-a scuipat. Ideal ar fi ca, după ce a comunicat acest lucru, acestui client să nu i se mai permită să folosească serviciul.

El, în orice caz, trebuie să acumuleze călătorii. Deocamdată a transportat deja 25 de clienți. Este o medie bună? Încă nu știe. Știe că nu conduce la fel de repede ca veteranii și că, pe termen lung, asta înseamnă mai mult timp pe traseu, adică mai puține călătorii. Va ști abia peste o lună dacă a facturat minimul necesar pentru a continua cu compania: 3.500 de euro. Dacă lucrează opt ore pe zi, ar putea ajunge și atunci salariul va fi de 1.300 de euro. Dacă ajunge la 4.500 de euro facturare, care este obiectivul său, salariul va fi mai bun: 1.600 de euro pe lună. Pentru a realiza acest lucru, va trebui să conducă 12 ore. Le va face.

Editorialistul de ordine și timid progresist, ca cel care semnează aceste rânduri, pare să-și dicteze în aceste zile articolul așteptat de la el: o apărare liberală a creșterii cheltuielilor militare ale Guvernului, argumentând că modelul nostru de conviețuire și bunăstare, protejat ani de zile de aliatul american, este amenințat și trebuie să investim ca o condiție necesară pentru a ne păstra securitatea. Semnez. Dar nu îndrăznesc să-i cer tipului pe care urmează să-l evaluez din aplicația telefonului meu să apere acest lucru. Înainte ambulanța, acum acest transport public. Multe ore la volan, zile de muncă ce se prelungesc dincolo de ceea ce este sănătos și, în schimb, securitatea instabilă a unui salariu care nu-ți permite să trăiești în orașul în care muncești. Și nu era unul dintre noii spanioli. Calculez că era un tânăr de douăzeci și ceva de ani care putea avea cele opt nume de familie catalane ale mele. Cu un realism înăsprit asupra lumii în care i-a fost dat să trăiască, își asumase fără probleme că condițiile sale de muncă erau, din perspectiva mea mic-burgheză, un exemplu evident de exploatare a forței de muncă. Dacă aceasta este viața lui, care va fi ideea lui despre societate și libertate? Nu pot fi ale noastre.