Neuroștiințifica Camilla Nord, directoare a Laboratorului de Sănătate Mintală de la Universitatea Cambridge și autoare a cărții „Creierul în echilibru”, subliniază o distincție crucială între tristețe și depresie. "Tristețea este normală, dar depresia este invalidantă", afirmă Nord, evidențiind că depresia reprezintă o alterare profundă a experienței emoționale și fizice, care deteriorează funcțiile vitale și necesită tratament.

Ea susține că nu există un singur remediu universal pentru depresie, iar cercetările demonstrează că tulburările sunt diverse, cauzele multiple, prin urmare și metodele de tratament trebuie să fie variate. Nord pledează pentru o abordare deschisă, recunoscând validitatea multiplelor tratamente.

În ciuda scepticismului public, medicamentele nu sunt întotdeauna „rele”, iar Nord recunoaște eficacitatea acestora pentru mulți pacienți, chiar dacă mecanismele lor nu sunt pe deplin înțelese. Ele pot ajusta modul în care procesăm ambiguitatea emoțiilor, deplasându-ne către o perspectivă mai neutră sau pozitivă. De asemenea, ea subliniază că și experiențele cotidiene, precum vizionarea unei comedii sau o cafea la soare, pot avea efecte biologice comparabile cu cele ale medicamentelor, activând sisteme interne ale creierului.

Abordând fenomenul creșterii diagnosticării depresiei în țări precum Spania, Nord explică că aceasta se datorează parțial accesului îmbunătățit la serviciile de sănătate mintală, dar și unor factori ambientali, genetici și culturali. Stigmatul asociat bolilor mintale joacă, de asemenea, un rol important. Ea observă o ușoară deteriorare a bunăstării, în special la tineri, influențată de evenimente globale precum pandemia, criza climatică și conflictele armate.

Cercetătoarea explică că creierul este un organ predictiv care se reajustează continuu pentru a menține homeostazia, o stare de echilibru stabil. Acest echilibru nu este atins o dată pentru totdeauna, ci necesită o reajustare constantă pe tot parcursul vieții.

În discuția despre tratamentele considerate controversate, cum ar fi terapia electroconvulsivă (TEC), Nord recunoaște eficacitatea acesteia în cazurile severe de depresie, deși cu rezerve din cauza efectelor secundare, în special asupra memoriei. Ea militează pentru accesul la medicație, chiar și în sisteme sanitare suprasaturate, considerând că pentru unii pacienți aceasta este singura cale de ieșire din depresie.

Într-un gest de transparență, Nord își dedică cartea familiei și împărtășește motivațiile personale din spatele cercetării sale, subliniind importanța colaborării cu cei care au trăit experiența depresiei pentru o înțelegere mai profundă a bolii.