Moartea este o parte inevitabilă a vieții, dar gestionarea ei nu este niciodată ușoară, iar decesul unui animal de companie nu face excepție. De-a lungul anilor, un animal devine un membru al familiei. Sfârșitul vieții sale poate fi o ocazie pentru părinți de a-și însoți copiii în procesul de învățare a gestionării unei situații pe care o vor experimenta de multe ori: doliul. „Atunci când un animal de companie moare, este o bună oportunitate pentru copii de a se familiariza cu subiectul, permițându-le să exprime deschis ceea ce simt, fără a fi judecați”, explică psihologul de familie Diana González.

González subliniază importanța de a-l însoți pe copil în procesul de înțelegere a pierderii. „Este crucial pentru a traversa doliul, de aceea trebuie evitate comentariile care îl pot confunda, cum ar fi ‘nu ar trebui să te simți așa’, sau eufemismele, precum ‘a adormit’ sau ‘a plecat în călătorie’”.

Mesajele transmise copilului pentru a-l ajuta să înțeleagă situația trebuie să fie directe și clare. „De exemplu, să-i spunem numele animalului și să-i explicăm că trupul său a încetat să funcționeze. Aceasta este modalitatea de a deschide un spațiu pentru a împărtăși și a primi ceea ce simte”, continuă experta. „Este vorba de a asculta cu respect, fără a întrerupe, pentru a te pune în locul celuilalt și a însoți emoția cu calm”, adaugă ea.

Fiecare copil experimentează sfârșitul vieții într-un mod propriu. Aceasta este o chestiune individuală care depinde de mulți factori. „Contează experiențele anterioare, maturitatea emoțională, tipul de legătură cu animalul”, susține Félix Zaragoza, psiholog și profesor la Universitatea Alfonso X El Sabio din Madrid. „Când sunt foarte mici, au o înțelegere limitată a morții și pot crede că cel decedat se va întoarce sau că doarme, ceea ce le poate provoca frustrare sau anxietate”, afirmă el. „Copiii mai mari înțeleg mai bine dimensiunea ireversibilă a morții și pot simți o tristețe profundă, vinovăție, la fel ca părinții”, adaugă expertul.

Una dintre modalitățile prin care copilul poate învăța să gestioneze și să depășească situația este prin ritualuri. „Este vorba de a organiza ceremonii de adio la care copilul să participe, cum ar fi să facă un desen, să planteze o floare, să scrie o scrisoare animalului său de companie sau să-i păstreze o fotografie”, sfătuiește Zaragoza, care subliniază și poveștile ca un instrument valoros pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă moartea: „Servesc pentru a se putea identifica cu personajele din poveste, pentru a exprima absența dintr-un loc în care iau distanță de situație, pentru a înțelege mai bine realitatea în mod simbolic, prin metafore sau imagini”.

Deși doliul după un animal de companie este adesea o experiență de familie, pot exista situații în care este mai bine ca copilul să rămână mai distant. „De exemplu, în cazul în care animalul a murit în condiții abrupte, cum ar fi un accident rutier, când trebuie să i se practice eutanasierea sau dacă adulții din jur nu sunt capabili să-și mențină calmul și există o deversare emoțională”, reia González.

Vârsta și situația personală a minorului în momentul pierderii sunt factori de luat în considerare pentru a-i implica mai mult sau mai puțin în procesul de adio. „Acesta este cazul celor mai mici, între trei și patru ani, deoarece încă nu înțeleg conceptul morții, sau dacă au o situație emoțională complicată, cum ar fi separarea părinților sau decesul recent al unui membru al familiei”, detaliază Zaragoza. Cu toate acestea, în general, experiența pierderii animalului de companie poate aduce o mare învățare. „Este un loc unde poate explora finitudinea și reziliența, deoarece nu este doar o experiență tristă, ci o lecție profundă despre viață, dragoste și acceptare, care oferă ocazia de a crește emoțional”, afirmă psihologul.

Adulții pot cădea în eroarea de a subestima durerea copilului la despărțirea de câinele sau pisica sa. „Poate se așteaptă să treacă repede, dar realitatea este că nu există un timp standard, deoarece fiecare persoană are circumstanțele sale și acestea trebuie respectate”, continuă el.

Poate ușura procesul de doliu faptul de a avea un alt animal? „Realitatea este că nu este convenabil să avem un alt animal imediat, cel puțin fără a lăsa o marjă de timp pentru a procesa pierderea”, asigură psihologul. „Legătura dintre un minor și animalul său de companie poate fi foarte profundă și are o mare valoare emoțională, afectivă și educativă”, continuă Zaragoza, „pentru ei nu este doar un animal de companie, ci un membru al familiei, un prieten și un confident”.