Un nou documentar difuzat de postul britanic Channel 4, intitulat „ADN-ul lui Hitler: Prototipul unui Dictator”, a stârnit o amplă controversă prin analiza ADN-ului lui Adolf Hitler și prin concluziile sale. Studiul își propune să exploreze aspecte ale vieții dictatorului nazist, de la ascendența sa la posibile condiții medicale, utilizând mostre de ADN prelevate de pe o canapea din buncărul său, la scurt timp după intrarea trupelor aliate în Berlin în 1945.

Una dintre cele mai semnificative descoperiri ale documentarului este demontarea definitivă a zvonului privind ascendența evreiască a lui Hitler, o teză falsă propagată de decenii. Totuși, alte concluzii au generat un val de senzaționalism. Printre acestea se numără sugestia că Hitler ar fi suferit de micropenie sau că îi lipsea un testicul, corelând aceste aspecte cu un sindrom genetic rar numit Kallmann. Acest sindrom, caracterizat prin absența unei litere într-o genă numită PROK2, afectează pubertatea și dezvoltarea organelor sexuale, putând duce la criptorhidie sau la dimensiuni reduse ale penisului. Această legătură readuce în atenție vechea melodie populară din Al Doilea Război Mondial, „Hitler Has Only Got One Ball”.

Cercetătorii au avansat și ipoteza unei predispoziții la sindroame neuronale precum autismul, schizofrenia, tulburarea bipolară sau ADHD, pe baza unui test poligenic. Această deducție a provocat o condamnare fermă din partea organizațiilor precum Societatea Națională de Autism din Regatul Unit, care a calificat documentarul drept „un truc publicitar ieftin”. Chiar dacă autorii documentarului subliniază că predispoziția nu echivalează cu dezvoltarea unei afecțiuni, legătura stabilită a generat serioase probleme etice.

O parte a comunității științifice consideră că abordarea documentarului este reductivă și simplificatoare. Profesorul de genetică forensică de la King’s College din Londra, Denise Syndercombe Court, a declarat că autorii „au mers prea departe în concluziile lor” și că, în ceea ce privește personalitatea lui Hitler, demersul a fost „destul de inutil”. Documentarul a implicat oameni de știință reputați, precum istoricul britanic Alex Kay și geneticiana Turi King, care a recunoscut dilema etică a participării la un astfel de proiect.

„Comportamentul unei persoane este produsul multor factori, nu doar al geneticii, ci și al mediului, al copilăriei, al experiențelor de viață, al modului în care au fost crescuți, al accesului la educație și al factorilor culturali și economici care i-au înconjurat.”

Această afirmație a profesorului Simon Baron-Cohen de la Universitatea Cambridge subliniază complexitatea naturii umane și limitele interpretării genetice.